Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Practicile epocii ignoranței
Ṣāliḥ ibn Fawzān al-Fawzān
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Socotirea împotrivirii față de conducător drept o virtute, iar a ascultării și supunerii față de el drept înjosire și umilință
A poruncit astfel ascultarea față de conducători. Trimisul ﷺ a mărginit însă aceasta la ceea ce nu este păcat, spunând: „Nu există ascultare față de o făptură în neascultarea față de Creator.” [16] Și a spus: „Ascultarea este numai în ceea ce este bine.” [17] Este, așadar, obligatorie ascultarea față de conducător în ceea ce nu este neascultare față de Allah. Dacă poruncește un păcat, nu este ascultat. Însă nu i se face împotrivire în celelalte treburi: nu este ascultat numai în acea chestiune în care este păcat. Cât despre celelalte treburi, legământul de credință față de el nu se desface din această cauză și nu i se face împotrivire atât timp cât el urmează Islamul. Aceasta, deoarece ascultarea față de conducători aduce unitate, cruțarea sângelui, statornicirea siguranței, apărarea celui nedreptățit împotriva celui nedrept, înapoierea drepturilor către cei cărora li se cuvin și judecarea cu dreptate între oameni, chiar dacă acel conducător nu este drept în purtarea sa religioasă, chiar dacă este un păcătos, atât timp cât nu ajunge la necredință. El ﷺ a spus: „Ascultați și supuneți-vă, în afară de cazul în care vedeți o necredință vădită pentru care aveți o dovadă de la Allah.” [18] Atât timp cât păcatele sale nu ajung la necredință, el este ascultat și urmat. Păcatul său cade asupra lui însuși, însă conducerea sa și ascultarea față de el sunt în folosul musulmanilor.
[16] Relatat de Aḥmad în Al-Musnad (1/131). Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ, nr. 7520.
[17] Relatat de Al-Bukhārī, nr. 7257, în formularea: „Nu există ascultare în păcat; ascultarea este numai în ceea ce este bine”, și de Muslim, nr. 1840/39.
[18] Relatat de Al-Bukhārī, nr. 7056, și de Muslim, nr. 1709/42.