Un citat, cu sursa lui.

Apoi a vorbit pe larg și a spus: „Aceste însușiri și cele asemănătoare lor stăpânesc inima celui care nu s-a folosit de știință. Pe când se află aproape de asemenea purtări, sufletul său râvnește la prestigiu și poziție. Ajunge să iubească șederea cu regii și cu oamenii acestei lumi și dorește să aibă parte de înfățișarea lor aleasă, de călăria lor plăcută, de slujitori de seamă, de haine moi, de așternuturi fine și de mâncare gustoasă. Dorește să i se acorde atenție, să-i fie ascultată vorba și împlinită porunca. Nu poate ajunge la acestea decât prin funcția de judecător, așa că o caută. Dar nu o poate dobândi decât cedând din religia sa. Se umilește înaintea regilor și a însoțitorilor lor, îi slujește el însuși, îi cinstește cu averea sa și tace în fața faptelor urâte pe care le vede la porțile lor, în casele și în purtările lor. Apoi le înfrumusețează multe dintre faptele urâte prin interpretarea sa greșită, ca să-și îmbunătățească poziția în ochii lor. După ce face aceasta vreme îndelungată și stricăciunea prinde rădăcini în el, îl numesc judecător, iar el este înjunghiat fără cuțit. Ei îi fac astfel o mare favoare, iar el se simte dator să le mulțumească. Se silește să nu îi supere, ca să nu îl înlăture din funcția de judecător, fără să ia în seamă mânia Stăpânului său. Își însușește averile orfanilor, văduvelor, săracilor și nevoiașilor, bunurile de waqf destinate luptătorilor, oamenilor de neam din cele două Locuri Sfinte și averi al căror folos se întoarce asupra tuturor musulmanilor. Cu ele îi mulțumește pe scrib, pe portar și pe slujitor. Mănâncă din cele interzise și îi hrănește și pe alții din ele, iar cei care se roagă împotriva lui se înmulțesc. Vai celui căruia știința i-a lăsat asemenea însușiri!