Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Părăsirea rugăciunii
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Judecata privitoare la cel care părăsește rugăciunea
Legiuitorul a legat judecata necredinței de părăsirea rugăciunii, nu de tăgăduirea ei, și a legat frăția în religie de împlinirea rugăciunii, nu de recunoașterea obligativității ei. Allah Preaînaltul nu a spus: „Dacă se căiesc și recunosc obligativitatea rugăciunii.” Nici Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, nu a spus: „Între om și politeism și necredință se află tăgăduirea obligativității rugăciunii”, ori: „Legământul dintre noi și ei este recunoașterea obligativității rugăciunii; cine îi tăgăduiește obligativitatea a devenit necredincios.”