Un citat, cu sursa lui.

Aceasta este viața celui care s-a abătut de la Lege: o viață care, în realitate, seamănă cu moartea, fiindcă ei nu simt datoria și nu sunt conștienți de scopul pentru care au fost creați. Este, prin ea însăși, o viață asemenea celei a animalelor, întrucât animalul nu are altă grijă decât poftele și folosul imediat. La fel, necredinciosul care se întoarce de la Lege nu urmărește decât poftele și interesul imediat. De aceea Allah i-a asemănat pe oamenii credinței și ai călăuzirii cu cei care văd și aud, iar pe cei abătuți de la Lege cu orbul și surdul; pe cel căruia i s-a dat reușita de a urma Legea cu cel viu, iar pe cel care i se împotrivește cu cel mort. Înțelegem astfel, fraților, că această Lege este viața, fericirea și salvarea omenirii în această lume și în Viața de Apoi. Oamenii au cea mai mare nevoie să o primească, să o împlinească și să se țină de ea, fiindcă prin ea au viață, biruință, salvare și fericire în amândouă viețile. Ea cuprinde judecata după adevăr între ei și dreptatea făcută celui nedreptățit față de cel nedrept. De aceea este cea mai măreață și mai deplină Lege, iar oamenii au cea mai mare nevoie să o primească și să o împlinească. Nu există rezolvare a problemelor lor, fericire pentru ei sau salvare a musulmanilor din dezbinarea, neînțelegerea, slăbiciunea și umilința în care au ajuns astăzi decât prin întoarcerea la ea, ținerea de ea și urmarea învățăturilor și căii sale.