Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Invocarea morților și a celor absenți
ʿAbd al-Muḥsin ibn Ḥamad al-ʿAbbād al-Badr
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Cererea izbăvirii și stabilirea dovezii
De la șeicul ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz — Allah să aibă milă de el — au venit multe fatāwā care afirmă în termeni generali necredința celor care cer izbăvire altcuiva decât lui Allah dintre morți și cei absenți. În cuvintele sale pe care le-am citat se face însă deosebire între cel căruia i-a fost stabilită dovada și cel căruia nu i-a fost stabilită. Afirmațiile în care îl declară necredincios pe cel căruia i-a fost stabilită dovada trebuie înțelese ca referindu-se la necredința limpede și vădită, al cărei sfârșit pentru cei care o săvârșesc este Focul și rămânerea veșnică în el. Aceasta se deosebește de situația celui căruia nu i-a fost stabilită dovada, a cărui stare exterioară era necredința și care a fost tratat în această lume ca necredincioșii. Sfârșitul acestora în Viața de Apoi, după încercare, va fi fie Paradisul, fie Focul. Astfel sunt împăcate afirmațiile sale — Allah să aibă milă de el — care declară necredința în mod general, fără distincții, și cele care o explică în amănunt.