Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Invocarea morților și a celor absenți
ʿAbd al-Muḥsin ibn Ḥamad al-ʿAbbād al-Badr
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Introducere
أما بعد، فإنه لما كان علم أصول الدين أشرف العلوم؛ إذ شرف العلم بشرف المعلوم، وهو الفقه الأكبر بالنسبة إلى فقه الفروع، ولهذا سمى الإمام أبو حنيفة رحمة الله عليه ما قاله وجمعه في أوراق من أصول الدين: الفقه الأكبر، وحاجة العباد إليه فوق كل حاجة، وضرورتهم إليه فوق كل ضرورة؛ لأنه لا حياة للقلوب ولا نعيم ولا طمأنينة إلا بأن تعرف ربها ومعبودها وفاطرها بأسمائه وصفاته وأفعاله، ويكون مع ذلك كله أحب إليها مما سواه، ويكون سعيها فيما يقربها إليه دون غيره من سائر خلقه، ومن المحال أن تستقل العقول بمعرفة ذلك وإدراكه على التفصيل، فاقتضت رحمة العزيز الرحيم أن بعث الرسل به معرِّفين، وإليه داعين، ولمن أجابهم مبشرين، ولمن خالفهم منذرين، وجعل مفتاح دعوتهم وزبدة رسالتهم معرفة المعبود سبحانه بأسمائه وصفاته وأفعاله؛ إذ على هذه المعرفة تُبنى مطالب الرسالة كلها من أولها إلى آخرها
„Acestea fiind spuse, știința temeiurilor religiei este cea mai nobilă dintre științe, fiindcă noblețea științei vine din noblețea obiectului cunoscut. Ea este înțelegerea cea mare, în raport cu înțelegerea ramurilor practice. De aceea, imamul Abū Ḥanīfa — îndurarea lui Allah fie asupra sa — a numit al-Fiqh al-Akbar ceea ce a spus și a adunat în câteva foi despre temeiurile religiei. Nevoia robilor de această știință este mai presus de orice nevoie, iar necesitatea ei pentru ei întrece orice necesitate. Inimile nu au viață, fericire și liniște decât cunoscându-L pe Domnul lor, pe Cel pe care Îl adoră și care le-a creat, prin numele, atributele și faptele Sale; iubindu-L, totodată, mai mult decât orice altceva; și străduindu-se pentru ceea ce le apropie de El, nu de altcineva dintre făpturile Sale. Este cu neputință ca mințile singure să cunoască și să cuprindă toate acestea în amănunt. De aceea, îndurarea Celui Atotputernic și Îndurător a cerut trimiterea mesagerilor care să-L facă cunoscut, să cheme la El, să-i vestească de bine pe cei care le răspund și să-i avertizeze pe cei care li se împotrivesc. El a făcut ca începutul chemării lor și esența mesajului lor să fie cunoașterea Celui adorat, Preaslăvitul, prin numele, atributele și faptele Sale. Pe această cunoaștere se întemeiază toate cerințele mesajului, de la început până la sfârșit.”
Ibn Abī al-ʿIzz, Sharḥ al-ʿAqīda al-Ṭaḥāwiyya, începutul lucrării