Un citat, cu sursa lui.

Dacă omul nu ar putea fi ucis după ce a spus mărturisirea, verificarea nu ar mai avea niciun înțeles. La fel, celălalt hadith și cele asemenea lui au înțelesul arătat: cel care își arată Islamul și monoteismul trebuie lăsat în pace, în afară de cazul în care se lămurește de la el ceva care le contrazice… Dovada este că Trimisul ﷺ care a spus: «L-ai ucis după ce a spus Lā ilāha illā Allāh?» și «Mi s-a poruncit să lupt împotriva oamenilor până când spun Lā ilāha illā Allāh» este același care a spus despre kharijiți: «Oriunde îi întâlniți, ucideți-i! Dacă i-aș prinde, i-aș ucide cum a fost nimicit neamul ʿĀd.» Aceasta deși ei erau dintre cei care rosteau cel mai mult mărturisirea unicității lui Allah, până într-atât încât companionii își socoteau faptele mărunte în comparație cu ale lor. Ei învățaseră de la companioni. Totuși, «Lā ilāha illā Allāh», mulțimea actelor de adorare și pretinderea Islamului nu le-au folosit după ce s-a arătat la ei împotrivirea față de Legea islamică. La fel sunt cele amintite despre lupta împotriva evreilor și despre lupta companionilor împotriva tribului Banū Ḥanīfah.” Vezi Majmūʿat al-tawḥīd, p. 120–121.