Un citat, cu sursa lui.

„Ei mai au o îndoială: spun că Profetul ﷺ l-a mustrat pe Usāmah pentru uciderea unui om care spusese «Lā ilāha illā Allāh», zicând: «L-ai ucis după ce a spus Lā ilāha illā Allāh?» Și aduc alte hadithuri despre oprirea de la cel care o spune. Acești neștiutori vor să spună că omul care o rostește nu devine necredincios și nu este ucis, orice ar face. Li se răspunde acestor neștiutori: se știe că Trimisul lui Allah ﷺ a luptat împotriva evreilor și i-a luat captivi, deși spuneau «Lā ilāha illā Allāh». Companionii Trimisului lui Allah ﷺ au luptat împotriva tribului Banū Ḥanīfah, deși aceștia mărturiseau că nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah, se rugau și pretindeau că sunt musulmani. La fel au fost cei pe care Ibn Abī Ṭālib i-a ars. Acești neștiutori recunosc că omul care tăgăduiește Învierea devine necredincios și este ucis, chiar dacă spune «Lā ilāha illā Allāh», și că acela care tăgăduiește ceva dintre stâlpii Islamului devine necredincios și este ucis, chiar dacă o spune. Atunci cum să nu-i folosească atunci când tăgăduiește un aspect dintre ramurile religiei, dar să-i folosească atunci când tăgăduiește monoteismul, care este temelia și căpetenia religiei trimișilor? Însă dușmanii lui Allah nu au înțeles sensul hadithurilor.”