Un citat, cu sursa lui.

Crezul este temelia religiei. De aceea, omul trebuie să cunoască ce îi face crezul sănătos, ce îl vatămă și ce îl împuținează, dintre lucrurile care țin de asociere sau de inovațiile religioase. Înțelegerea crezului înseamnă că omul învață crezul monoteismului, învață ceea ce este necesar acestui crez și învață ceea ce i se împotrivește, îl vatămă ori îl împuținează. Acest fel de înțelegere este temelia, iar unii învățați îl numesc „înțelegerea cea mai însemnată a religiei” — al-fiqh al-akbar. Aceasta înseamnă ca omul să Îl cunoască pe Stăpânul său, Cel Atotputernic și Măreț, prin numele și atributele Sale, să știe cum să Îl adore pe Allah cu adorarea care I se cuvine, de ce a fost creat omul, ce i se cere față de Stăpânul său, Preaslăvitul și Preaînaltul, și ce nu este îngăduit în privința lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, pentru a se feri de acel lucru. Acest fel de înțelegere este înțelegerea de temelie. El constă în cunoașterea celor trei categorii ale monoteismului: unicitatea stăpânirii lui Allah, unicitatea Sa în adorare și unicitatea numelor și atributelor Sale, pentru a împlini fiecare categorie în felul cerut. Alături de cunoașterea categoriilor monoteismului, a celor care îl desăvârșesc și a drepturilor sale, omul trebuie să cunoască și ceea ce i se împotrivește și îl contrazice: credințele asocierii, inovațiile și abaterile, ca să se ferească de ele. Altfel, lucrurile îi pot deveni neclare și poate socoti că asocierea nu are nimic rău, mai ales dacă a crescut într-o țară sau într-o generație care nu cunosc monoteismul și nu cunosc înțelesul asocierii.