Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Fundamentele credinței
Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Credința în predestinare
Al-Baghawī a spus, 1/133: Al-Khaṭṭābī a spus: Întrebarea lor «Atunci să nu ne bizuim pe ceea ce ne-a fost scris și să lăsăm faptele?» era o cerere care ar fi dus la părăsirea îndatoririi de rob al lui Allah. Ceea ce Profetul ﷺ le-a spus despre hotărârea scrisă dinainte era o înștiințare despre cunoașterea nevăzută a lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, cu privire la ei și constituia o dovadă împotriva lor. Ei au vrut însă să o folosească drept dovadă în favoarea lor, pentru a părăsi faptele. Profetul ﷺ le-a arătat că aici sunt două lucruri, dintre care niciunul nu îl anulează pe celălalt: unul ascuns, care este cauza hotărâtoare în virtutea stăpânirii divine, și unul vădit, care este semnul necesar în îndatorirea de rob. Acesta este un indiciu care sugerează, fără să ofere o cunoaștere certă. Se pare — și Allah știe cel mai bine — că au fost tratați și îndatorați astfel pentru ca teama lor să fie legată de ceea ce le este ascuns, iar speranța lor, de ceea ce le este vădit. Teama și speranța sunt cele două trepte ale adorării, prin care să-și desăvârșească credința. El le-a arătat că fiecăruia îi este înlesnit ceea ce a fost creat să facă și că faptele sale de acum sunt un indiciu al sorții sale de apoi. A recitat cuvintele lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul: