Un citat, cu sursa lui.

Unul dintre adepții șeicului, Allah să aibă milă de el, spune: „La fel, dreptul apropiaților lui Allah este să îi iubim, să ne rugăm ca Allah să fie mulțumit de ei și să credem în faptele neobișnuite dăruite lor, nu să îi invocăm ca să aducă celui care îi invocă un bine pe care numai Allah Preaînaltul îl poate aduce ori să îndepărteze de el un rău pe care numai El, Atotputernicul și Mărețul, îl poate îndepărta. Aceasta este o adorare care Îi aparține numai Lui, Preaînaltul și Preasfântul. Toate acestea sunt valabile dacă apropierea unei anumite persoane de Allah este dovedită ori nădăjduită, de pildă prin urmarea vădită a Sunnei și prin evlavie în toate împrejurările. Altfel, în vremea aceasta a ajuns să fie socotit apropiat al lui Allah cel care își lungește șiragul de mătănii, își lărgește mânecile, își lasă veșmântul să atârne, întinde mâna spre a-i fi sărutată, poartă o înfățișare anume, adună tobe și steaguri, mănâncă pe nedrept averile robilor lui Allah sub pretexte mincinoase și se îndepărtează de Sunnah Celui Ales ﷺ și de rânduielile Legii sale!!!”