Un citat, cu sursa lui.

Copacul sub care s-a dat bayʿah este descris ca un copac de sidr și s-a spus că era samur; nu există un folos important în această dispută. Avea umbră, iar Profetul ﷺ a stat sub el în timp ce oamenii îi dădeau bayʿah. Se relatează că a rămas în vremea Profetului ﷺ, în vremea lui Abū Bakr și la începutul califatului lui ʿUmar. Când lui ʿUmar i s-a spus că oamenii merg în mod repetat la el și se roagă acolo, el a poruncit să fie tăiat și a fost tăiat. Ibn Ḥajar spune în Fatḥ al-Bārī că a găsit această relatare la Ibn Saʿd cu un isnād autentic.^[155] În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī însă, Ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de amândoi — spune: „Ne-am întors în anul următor, iar nici măcar doi dintre noi nu au fost de acord asupra copacului sub care dădusem bayʿah; aceasta a fost o milă de la Allah.”^[156] Și al-Musayyib, tatăl lui Saʿīd, a spus că atunci când au ieșit în anul următor îl uitaseră și nu l-au mai putut identifica. Aceasta nu contrazice neapărat relatarea menționată de Ibn Ḥajar de la Ibn Saʿd, deoarece faptul că l-au uitat nu implică inexistența lui și nici imposibilitatea de a-l recunoaște mai târziu. Allah știe cel mai bine. Aceasta se numără printre faptele bune ale lui ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb — Allah să fie mulțumit de el —, fiindcă autorul spune că, dacă acel copac ar fi rămas până în vremurile noastre, este de temut că ar fi ajuns să fie adorat în afară de Allah.