Un citat, cu sursa lui.

Au ajuns la Badr și cele două grupări s-au întâlnit. Allah le-a revelat îngerilor: „Eu sunt cu voi, așadar întăriți-i pe cei care cred. Voi arunca groază în inimile celor care nu cred; loviți-i deasupra gâturilor și loviți-le toate degetele. Aceasta pentru că s-au împotrivit lui Allah și Trimisului Său; iar cel care se împotrivește lui Allah și Trimisului Său — cu adevărat, Allah este aspru în pedeapsă. Aceasta este, așadar, pentru voi; gustați-o, iar pentru necredincioși este pedeapsa Focului” (al-Anfāl 8:12-14). A avut loc lupta și, laudă lui Allah, mushrikūn au fost înfrânți, iar credincioșii au primit o victorie limpede. Au fost capturați aproximativ șaptezeci dintre ei și au fost uciși aproximativ șaptezeci; dintre cei uciși, douăzeci și patru dintre marii lor conducători au fost târâți și aruncați într-una dintre gropile de la Badr. După trei zile, Profetul ﷺ a venit la ei pe cămila sa și i-a chemat pe nume și după numele taților lor: „O, cutare, fiul lui cutare! V-ar fi plăcut să fi ascultat de Allah și de Trimisul Său? Noi am găsit adevărat ceea ce ne-a promis Rabb-ul nostru; voi ați găsit adevărat ceea ce v-a promis Rabb-ul vostru?” Companionii au întrebat cum poate vorbi unor trupuri fără suflet, iar el a răspuns: „Pe Cel în a Cărui Mână este sufletul meu, voi nu auziți ceea ce spun mai bine decât aud ei.”^[151] El a stat asupra lor pentru mustrare, dojană și regret. Ei găsiseră deja adevărată promisiunea lui Allah și cunoscuseră adevărul Mesagerului, însă atunci era prea târziu.