Un citat, cu sursa lui.

În acest ḥadīth există și dovada că părțile Qurʾān-ului se pot diferenția în virtute, așa cum arată și ḥadīth-ul despre Sūrat al-Ikhlāṣ. Aici trebuie făcută o distincție. În raport cu Cel care a rostit Qurʾān-ul, el nu se diferențiază, pentru că Cel care l-a rostit este Unul singur: Allah Preaînaltul. Dar în raport cu semnificațiile și temele sale, el se diferențiază. Sūrat al-Ikhlāṣ, care conține laudă pentru Allah Preaînaltul prin Numele și Atributele pe care le cuprinde, nu este asemenea Sūrat al-Masad, care descrie starea lui Abū Lahab. De asemenea, versetele diferă în puterea efectului și în forța stilului. Uneori găsești un verset scurt, dar care mustră puternic inima și o îndeamnă; iar alt verset este mult mai lung, dar nu cuprinde ceea ce cuprinde primul. De pildă, versetul: „O, voi care credeți! Când contractați o datorie pentru un termen stabilit, scrieți-o...” [al-Baqarah 2:282] până la sfârșit are o temă relativ ușoară, despre tranzacțiile care au loc între oameni, și nu are același impact ca versetul: „Fiecare suflet va gusta moartea, iar răsplățile voastre vă vor fi date pe deplin în Ziua Învierii. Cel care este îndepărtat de Foc și introdus în Paradis a izbândit. Viața acestei lumi nu este decât o plăcere înșelătoare” [Āl ʿImrān 3:185]. Acesta poartă sensuri mărețe: mustrare, îndemn, încurajare și avertizare, și nu este asemenea versetului datoriei, deși versetul datoriei este mai lung.