Un citat, cu sursa lui.

Pentru Riyadh, Mecca, Jeddah, Medina și celelalte orașe mari ale Regatului, socotim că limita maximă a mahrului trebuie să fie de patru mii de riyali sau mai puțin, după treapta și starea oamenilor, împreună cu daruri însoțitoare potrivite sumei mahrului. Pentru ceilalți, socotim să se scrie judecătorului și emirului fiecărei localități să-i adune pe fruntașii lor și să le aducă la cunoștință hotărârea autorităților de micșorare a mahrurilor. Apoi să cerceteze starea locuitorilor și să convină asupra unei sume potrivite, ținând seama de cei mai lipsiți și de cei cu stare mijlocie. Ceea ce stabilesc împreună trebuie făcut obligatoriu. Cei care au luat-o înainte în această privință și au convenit între ei, dintre unele triburi din Hijaz, Tihamah și din alte părți, din proprie inițiativă și din grijă pentru femeile lor, asupra unui mahr potrivit stării lor materiale, ținând seama de cei mai lipsiți dintre ei, trebuie încurajați să stăruie în ceea ce au stabilit. Niciunui membru al acelor comunități să nu i se permită să încalce înțelegerea. Toți trebuie ținuți să oprească folosirea instrumentelor de distracție, muzica și cântecele. În plus, să se oprească și dafful, deși la origine este îngăduit, din pricina extinderii, prin el, la folosirea instrumentelor de distracție și muzică interzise, a amestecului dintre bărbați și femei, a ridicării glasurilor femeilor în cântec, a tulburării liniștii vecinilor prin acele sunete condamnabile și a cheltuirii banilor în chip nelegitim pentru cântărețe și altele. Să se urmărească înlăturarea tuturor cheltuielilor care înseamnă risipă, lux și întrecere în fală și care au fost cauza cea mai mare a exagerării în mahr: risipa în ospețe, mobilier precum dormitoarele, îmbrăcăminte precum rochiile și altele asemenea și podoabe precum colierele scumpe. Să fie de ajuns un singur ospăț, fără risipă, fie la soț, fie la familia soției, după înțelegere, deși prescrierea sa îl privește la origine pe soț. Pe această bază, să fie desființate petrecerile și fălirea. În fiecare localitate să existe o comisie de supraveghere sub autoritatea judecătorului, care să urmărească aplicarea celor de mai sus. Cel dovedit că le încalcă să primească o sancțiune financiară, iar surplusul să fie confiscat și pus deoparte pentru cei care au nevoie de ajutor ca să se căsătorească. Cei autorizați să încheie căsătorii să fie, de asemenea, însărcinați să obțină de la fiecare doritor angajamentul că nu va depăși cele arătate. Dacă tutorele refuză să mărite femeia cu un pretendent potrivit pe care ea l-a acceptat, din lăcomie și din dorința de a obține mai mult decât s-a stabilit, conducătorul poate interveni în chestiune potrivit Legii.