Un citat, cu sursa lui.

**5. Mărturia lui Abū Sufyān, înaintea lui Heraclius, împăratul romanilor, despre adevărul și credincioșia Trimisului lui Allah ﷺ.** Al-Bukhārī a relatat în «Ṣaḥīḥ», de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi —, că Abū Sufyān ibn Ḥarb l-a înștiințat că Heraclius trimisese după el, când se afla într-o caravană din Quraysh, plecată în al-Shām pentru negoț, în răstimpul armistițiului încheiat de Trimisul lui Allah ﷺ cu Abū Sufyān și necredincioșii din Quraysh. Au venit la el în Īliyāʾ. I-a chemat în adunarea sa, înconjurat de mai-marii romanilor, și l-a chemat pe tălmaciul său. A întrebat: «Care dintre voi este ruda cea mai apropiată a acestui om care pretinde că este profet?» Abū Sufyān a spus: «Am răspuns: Eu sunt ruda cea mai apropiată. A spus: Aduceți-l aproape de mine și apropiați-i tovarășii, punându-i în spatele lui. Apoi i-a spus tălmaciului: Spune-le că îl voi întreba despre acest om și, dacă mă minte, să-i arate minciuna. Pe Allah, dacă nu mi-ar fi fost rușine să se transmită despre mine că am mințit, aș fi mințit împotriva lui. Prima întrebare a fost: Cum este descendența lui între voi? Am spus: Este de neam ales între noi. A întrebat: A mai spus cineva dintre voi asemenea cuvinte înaintea lui? Am spus: Nu. A întrebat: A fost vreunul dintre strămoșii lui rege? Am spus: Nu. A întrebat: Îl urmează oamenii de neam ales ori cei slabi? Am spus: Dimpotrivă, cei slabi. A întrebat: Cresc la număr ori scad? Am spus: Dimpotrivă, cresc. A întrebat: Se întoarce vreunul de la religia sa, nemulțumit de ea, după ce intră în ea? Am spus: Nu. A întrebat: Îl învinuiați de minciună înainte de a spune ceea ce spune? Am spus: Nu. A întrebat: Trădează? Am spus: Nu. Suntem însă cu el într-un armistițiu și nu știm ce va face în acest răstimp. Nu am putut strecura ceva decât prin această vorbă. A întrebat: V-ați luptat cu el? Am spus: Da. A întrebat: Cum a fost lupta voastră cu el? Am spus: Războiul dintre noi este schimbător: uneori ne învinge, alteori îl învingem. A întrebat: Ce vă poruncește? Am spus: Ne spune să-L adorăm numai pe Allah, fără să-I asociem nimic, și să lăsăm ceea ce spun părinții noștri. Ne poruncește rugăciunea, adevărul, castitatea și păstrarea legăturilor de rudenie. Atunci i-a spus tălmaciului: Spune-i: Te-am întrebat despre descendența lui și ai spus că este de neam ales între voi; tot astfel, trimișii sunt trimiși din familiile alese ale neamului lor. Te-am întrebat dacă a mai spus cineva dintre voi asemenea cuvinte înaintea lui și ai spus că nu. Dacă cineva le-ar fi spus înaintea lui, aș fi spus că este un om care urmează vorbe rostite înaintea sa. Te-am întrebat dacă vreunul dintre strămoșii lui a fost rege și ai spus că nu. Dacă vreun strămoș al lui ar fi fost rege, aș fi spus că este un om care caută regatul tatălui său. Te-am întrebat dacă îl învinuiați de minciună înainte să spună ceea ce spune și ai spus că nu. El nu ar lăsa minciuna față de oameni pentru a minți despre Allah. Te-am întrebat dacă oamenii de neam ales l-au urmat ori cei slabi și ai spus că cei slabi l-au urmat; aceștia sunt cei care îi urmează pe trimiși. Te-am întrebat dacă sporesc sau se împuținează și ai spus că sporesc; așa este credința, până când se desăvârșește. Te-am întrebat dacă vreunul se întoarce de la religia sa, nemulțumit de ea, după ce intră în ea și ai spus că nu; așa este credința când bucuria ei pătrunde în inimi. Te-am întrebat dacă trădează și ai spus că nu; tot astfel, trimișii nu trădează. Te-am întrebat ce vă poruncește și ai spus că vă poruncește să-L adorați pe Allah, fără să-I asociați nimic, vă oprește de la adorarea idolilor și vă poruncește rugăciunea, adevărul și castitatea. Dacă ceea ce spui este adevărat, va stăpâni locul unde se află aceste două picioare ale mele. Știam că va veni, dar nu credeam că va fi dintre voi. Dacă aș ști că pot ajunge la el, m-aș strădui să-l întâlnesc, iar dacă aș fi lângă el, i-aș spăla picioarele. Apoi a cerut scrisoarea Trimisului lui Allah ﷺ, trimisă prin Diḥyah ibn Khalīfah al-Kalbī, și a citit-o. Abū Sufyān a spus: După ce a spus acestea și a terminat de citit scrisoarea, s-a făcut mult zgomot și glasurile s-au ridicat, iar noi am fost scoși afară. După ce am ieșit, le-am spus tovarășilor mei: Treaba fiului lui Abū Kabshah a devenit însemnată! Chiar și regele romanilor se teme de el. Am rămas sigur că va birui, până când Allah a făcut să intre Islamul în mine.»