Un citat, cu sursa lui.

Nimeni nu se îndoiește că, în acești ultimi ani, tinerii au început, lauda Îi aparține lui Allah, să înainteze pe o cale sănătoasă în chemarea la Allah, Cel Atotputernic și Măreț. A apărut însă și o greșeală: unii tineri au început să meargă numai pe propria cale, fără să țină seama de părerea altuia. Mai mult, sunt încântați de propria cunoaștere și gândire, deși cunoașterea lor este în mare măsură neștiință, iar gândirea lor cuprinde greșeli. Îi vezi disprețuindu-i pe alții și nesupunându-se adevărului pe care aceștia îl au. Chiar dacă li se amintește un imam al musulmanilor, recunoscut pentru cunoaștere, religiozitate și cinste, spun: „Și cine este acesta? Nu este el un bărbat, iar eu tot un bărbat?” Cu toate acestea, poziția de care se socotesc îndreptățiți prin acest argument este întemeiată pe puțină înțelegere și cunoaștere. De pildă, nu adună toate dovezile privitoare la subiect. Iau una, mai ales dacă arată o hotărâre neobișnuită, se țin de ea și le lasă pe celelalte. Nu se opresc și nu primesc îndemnul când li se spune: „Cugetă la chestiune, cercetează dovezile și ia seama, de pildă, la deosebirea față de majoritatea învățaților.” Nu cugetă. Așa îi tratează și pe frații lor care cheamă la Allah: dacă altul are altă părere, îl socotesc pe neadevăr, iar pe ei înșiși pe adevăr, de parcă ar primi revelație!