Un citat, cu sursa lui.

Cunoaștem cu toții întâmplările Profetului ﷺ care arată felul de a chema la Allah, Preamăritul și Preaînaltul, în cel mai bun mod. Cunoaștem povestea beduinului care a venit și a urinat într-o parte a moscheii. Oamenii l-au mustrat aspru și l-au dezaprobat, dar Trimisul ﷺ a spus: „Lăsați-l și nu-l opriți”, adică nu-i întrerupeți urinarea. El i-a oprit de la aceasta. Când omul a terminat, Profetul ﷺ a poruncit să fie înlăturată necurățenia, turnându-se peste ea o găleată cu apă sau ceva asemănător. Apoi l-a chemat pe beduin și i-a spus: „Aceste moschei nu sunt potrivite pentru urină sau murdărie. Ele sunt pentru pomenirea lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, pentru rugăciune și pentru recitarea Coranului” — ori așa cum a spus el ﷺ. Cugetă la această chemare la adevăr făcută în acest fel! Cum îți închipui starea beduinului pe care Trimisul, pacea și binecuvântările să fie asupra lui, l-a îndemnat să respecte moscheile prin această purtare blândă și ușoară? Nu-ți poți închipui decât că beduinul va primi îndemnul, se va liniști și se va simți împăcat. El va vedea deosebirea dintre mustrarea aspră a companionilor, Allah să fie mulțumit de ei, și învățătura liniștită a Profetului ﷺ, care deschide inima și o împacă.