Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Condițiile, stâlpii și obligațiile rugăciunii
ʿAbd al-Muḥsin ibn Ḥamad al-ʿAbbād al-Badr
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Obligațiile rugăciunii
Printre dovezile obligației pe care Ibn Qudāmah le-a adus în Al-Mughnī se află cuvintele sale: «Abū Dāwūd a relatat de la ʿAlī ibn Yaḥyā ibn Khallād, de la unchiul său patern, de la Profet ﷺ, care a spus: „Rugăciunea niciunui om nu este deplină până când nu face abluțiunea…” — până la cuvintele: „Apoi rostește takbīr-ul și se înclină până când i se liniștesc încheieturile. Apoi spune: «Allah îl aude pe cel care Îl laudă», până când stă drept în picioare. Apoi spune: «Allah este Cel mai Mare!» și se prosternează până când se liniștește în prosternare. Apoi spune: «Allah este Cel mai Mare!» și își ridică capul până când stă drept așezat. Apoi spune: «Allah este Cel mai Mare!» și se prosternează până când i se liniștesc încheieturile. Apoi își ridică capul rostind takbīr-ul. Dacă face aceasta, rugăciunea sa este deplină.” Acesta este un text explicit asupra obligației takbīr-ului.» Hadithul se află în Sunan Abī Dāwūd (857), cu un lanț autentic de transmitere.