Un citat, cu sursa lui.

Recitarea surei Al-Fātiḥah în fiecare rakʿah a rugăciunii este obligatorie pentru imam, pentru cel care îl urmează și pentru cel care se roagă singur, potrivit spuselor Profetului ﷺ: «Nu are rugăciune cel care nu recită Deschiderea Cărții.» Relatat de Al-Bukhārī (756) și de Muslim (394). Cel care urmează imamul o recită în urma acestuia atât în rugăciunea cu recitare în șoaptă, cât și în cea cu recitare cu glas tare. Dovada pentru recitarea ei în urma imamului, când acesta recită cu glas tare, este hadithul unui companion al Profetului ﷺ care a spus: «Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Poate că recitați în urma imamului, în timp ce imamul recită?” Ei au spus: „Da, facem aceasta.” El a spus: „Nu faceți aceasta, în afară de recitarea Mamei Cărții de către unul dintre voi”», ori a spus: «Deschiderea Cărții.» Relatat de Aḥmad în Musnad-ul său (18070), cu un lanț autentic de transmitere. O relatare asemănătoare a venit și de la ʿUbādah ibn aṣ-Ṣāmit — Allah să fie mulțumit de el! În lanțul ei se află Muḥammad ibn Isḥāq, însă el a arătat explicit că a auzit relatarea, fiind astfel înlăturat riscul tadlīs-ului său. Relatat de Aḥmad în Al-Musnad (22745). Această relatare se împacă cu cele despre încetarea recitării de către oameni în urma imamului și cu hadithurile «Cine are un imam, recitarea acestuia este recitare și pentru el» și «Când el recită, ascultați în tăcere», înțelegând că acestea se referă la recitarea altor pasaje decât Al-Fātiḥah.