Un citat, cu sursa lui.

Călătorul poate împlini toate rugăciunile voluntare pe animalul său de călărie, fără să fie îndreptat către qiblah. Sunnah a fost transmisă în această privință de la un grup de companioni. Dintre acestea face parte hadithul lui ʿĀmir ibn Rabīʿah — Allah să fie mulțumit de el! — care a spus: «L-am văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ pe animalul său de călărie, împlinind rugăciuni voluntare și făcând semne cu capul, indiferent către ce direcție se îndrepta. Trimisul lui Allah ﷺ nu făcea însă aceasta în rugăciunea obligatorie.» Relatat de Al-Bukhārī (1097) și de Muslim (701). Când călătorul dorește să împlinească o rugăciune voluntară pe animal, la început se îndreaptă către qiblah, apoi merge în orice direcție dorește. Dovada este hadithul lui Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el! — relatat de Abū Dāwūd (1225): «Când Trimisul lui Allah ﷺ era în călătorie și dorea să împlinească o rugăciune voluntară, își îndrepta cămila către qiblah și rostea takbīr-ul, apoi se ruga în direcția spre care îl purta cămila.» Al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar a spus în Bulūgh al-Marām că lanțul său de transmitere este ḥasan. Șeicul nostru, șeicul ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz — fie ca Allah să aibă milă de el! — a spus în notele sale la această carte (1/176): «Este după cum a spus autorul: transmițătorii săi sunt demni de încredere și nu este nimic în neregulă cu ei. Astfel, acest hadith particularizează celelalte hadithuri care vorbesc în termeni generali despre îndreptarea sa ﷺ, în călătorie, către direcția de mers.»