Un citat, cu sursa lui.

Aceasta este una dintre părerile asupra chestiunii și o relatare de la imamul Aḥmad. Al-Ḥasan și Isḥāq s-au numărat printre cei care au susținut-o. A doua părere este că rostirea Numelui lui Allah este recomandată; aceasta este părerea majorității învățaților și una dintre cele două relatări de la imamul Aḥmad, după cum este menționat în Al-Mughnī (1/145). Despre rostirea Numelui lui Allah în abluțiune a fost relatat hadithul: «Nu are abluțiune cel care nu rostește Numele lui Allah asupra ei.» Relatat de Abū Dāwūd (101) și de alții, de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el! Șeicul Al-Albānī a menționat că este ḥasan și a spus: «Al-Ḥāfiẓ Al-Mundhirī și Al-ʿAsqalānī l-au întărit, iar Ibn aṣ-Ṣalāḥ, Ibn Kathīr și Al-ʿIrāqī l-au socotit ḥasan.» Vezi Irwāʾ al-Ghalīl (81). Alegerea de către șeic a părerii că rostirea este obligatorie atunci când omul își amintește cuprinde precauția și ieșirea din deosebirea de părere. Este asemenea cuvintelor sale — fie ca Allah să aibă milă de el! — din Ādāb al-Mashy ilā aṣ-Ṣalāh: «Takbīr-ul de intrare în rugăciune ține locul takbīr-ului pentru înclinare, potrivit faptei lui Zayd ibn Thābit și a lui Ibn ʿUmar; nu se cunoaște vreun companion care să li se fi împotrivit. Rostirea amândurora este însă mai bună, pentru a ieși din deosebirea cu cei care au socotit-o obligatorie.»