Un citat, cu sursa lui.

Al-ḥadath cuprinde tot ceea ce iese prin cele două căi de eliminare, precum și orice alt lucru care anulează abluțiunea. Al-ḥadath este ceea ce impune abluțiunea. Starea de impuritate rituală este de două feluri: impuritatea majoră, care impune baia rituală, cum sunt janābah, menstruația și sângerarea de după naștere, și impuritatea minoră, care impune abluțiunea. Înlăturarea stării de impuritate rituală se face prin baia rituală și prin abluțiune, atunci când apa este disponibilă și poate fi folosită. Dacă apa nu se găsește ori se găsește, dar nu poate fi folosită, atât impuritatea majoră, cât și cea minoră se înlătură prin tayammum. Dacă omul face tayammum pentru impuritatea majoră, apoi găsește apă, trebuie să facă baia rituală, potrivit spuselor Profetului ﷺ: «Pământul curat este un mijloc de purificare pentru musulman, chiar dacă nu găsește apă timp de zece ani. Când găsește însă apă, să o pună în contact cu pielea sa, fiindcă aceasta este mai bine.» Relatat de At-Tirmidhī (124) și de alții, de la Abū Dharr — Allah să fie mulțumit de el! At-Tirmidhī a spus: «Un hadith ḥasan ṣaḥīḥ.» Vezi și Irwāʾ al-Ghalīl (153). Dacă omul aflat în stare de impuritate majoră face baia rituală cu intenția de a înlătura atât impuritatea majoră, cât și pe cea minoră, amândouă sunt înlăturate. Dacă însă își toarnă apă pe trup pentru baia de vineri sau pentru a se răcori și intenționează astfel să înlăture impuritatea minoră, aceasta nu este înlăturată, fiindcă acea îmbăiere nu înlătură o stare de impuritate rituală.