Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Clarificarea cuvintelor lui Ibn ʿUthaymīn
ʿAbd Allāh ibn Zayd al-Musallam
Ediție în limba română · Institutul Tawhid · România · 2026 · Al doilea principiu
„Ignoranța este de două feluri: o ignoranță pentru care omul este scuzat și o ignoranță pentru care nu este scuzat. Cea care izvorăște din neglijență și nepăsare, deși există un motiv care impune învățarea, nu este scuzată, fie că este vorba despre kufr sau despre păcate. Iar cea care izvorăște din contrariul acestui lucru — adică omul nu a neglijat, nu a fost nepăsător și nu a existat ceva care să-l determine să învețe, încât nici măcar nu i-a trecut prin minte că acel lucru este interzis — pentru aceasta este scuzat. Dacă este socotit dintre cei ai Islamului, aceasta nu îl vatămă; iar dacă este socotit dintre cei ai kufr-ului, atunci este kāfir în această lume. Însă în Viața de Apoi, potrivit opiniei mai puternice, situația sa Îi revine lui Allah: dacă se supune, intră în Paradis, iar dacă nu se supune, intră în Foc. Prin urmare, cel care a crescut într-un ținut deșertic îndepărtat, unde nu există savanți, și căruia nu i-a trecut prin minte că un anumit lucru este interzis ori că un anumit lucru este obligatoriu, este scuzat.”[1]
[1] Majmūʿ Fatāwā wa Rasāʾil al-ʿUthaymīn (7/35).