Un citat, cu sursa lui.

Preaslăvitul a lămurit că ei nu îl socoteau mincinos pe Trimisul lui Allah ﷺ; în sinea lor, îi cunoșteau sinceritatea și fidelitatea. Îl numeau „cel demn de încredere” înainte să-i fie revelat mesajul, pacea și binecuvântarea fie asupra lui. Au negat însă adevărul din invidie și nedreptate față de el. El ﷺ nu a dat înapoi și nu s-a lăsat tulburat, ci a răbdat, căutând răsplata, și și-a urmat calea. A continuat să cheme la Allah, Slăvit și Preaînalt, să rabde prigonirea, să se străduiască prin chemare, abținându-se de la vătămare și îndurând-o, iertându-le, pe cât era cu putință, cele pe care le făceau. Așa a rămas până când lucrurile s-au înăsprit, iar ei s-au hotărât să-l ucidă. Atunci Allah i-a îngăduit să plece la Medina. A emigrat acolo, iar orașul a devenit prima capitală a Islamului. Acolo s-a arătat religia lui Allah, iar musulmanii au dobândit un stat și putere. El ﷺ a continuat chemarea și lămurirea adevărului. A fost rânduit jihadul cu sabia, a trimis soli care îi chemau pe oameni la bine și la călăuzire și le explicau chemarea Profetului lor Muḥammad ﷺ, a trimis detașamente și a luat parte la cunoscutele campanii. Astfel, Allah a făcut să biruie prin el religia Sa, a desăvârșit prin el religia și a împlinit binefacerea asupra lui și asupra comunității sale.