Un citat, cu sursa lui.

Dacă va cugeta la aceste două lucruri și le va cerceta bine, aceasta îl va îndruma să aleagă Viața de Apoi, cea dăinuitoare, în locul lumii trecătoare. Cel mai mare ajutor pentru aceasta este cercetarea stării și a vieții Trimisului și a companionilor săi: au aruncat lumea în urma lor, și-au întors inimile de la ea și au lăsat-o deoparte. Nu s-au atașat de ea, au părăsit-o și nu s-au aplecat spre ea; au socotit-o închisoare, nu grădină a fericirii, și au renunțat la ea cu adevărat. Dacă ar fi dorit-o, ar fi dobândit din ea tot ce era iubit și tot ce era râvnit. Lui i-au fost oferite cheile comorilor ei, iar el le-a refuzat. Ea s-a revărsat asupra companionilor lui, dar ei au dăruit-o altora, preferându-i lor înșiși, și nu și-au vândut pentru ea partea din Viața de Apoi. Au știut că este trecere și drum, fără a fi sălaș de rămânere și statornicie, că este loc de trecere, fără a fi sălaș al bucuriei, un nor de vară care se risipește curând și o umbră de vis care nici nu s-a împlinit bine că vestește plecarea.^[133]