Un citat, cu sursa lui.

وأما تفاوته بحسب الفاعل فالزنى من الحر أقبح منه من العبد، ولهذا كان حده على النصف من حده، ومن المحصن أقبح منه من البكر، ومن الشيخ أقبح منه من الشاب... ومن العالم أقبح منه من الجاهل لعلمه بقبحه وما يترتب عليه، وإقدامه على بصيرة، ومن القادر على الاستغناء عنه أقبح من الفقير العاجز، بل قد يقترن بالأيسر إثمًا ما يجعله أعظم إثمًا مما هو فوقه، كأن يقترن بالفاحشة من العشق الذي يوجب اشتغال القلب بالمعشوق وتأليهه له وتعظيمه والخضوع له، والتذلل له، وتقديم طاعته، وما يأمر به على طاعة الله تعالى ورسوله وأمره فيقترن بمحبة مخلوق وتعظيمه وموالاة من يواليه، ومعاداة من يعاديه، ومحبة ما يحبه، وكراهة ما يكرهه ما قد يكون أعظم ضررًا على صاحبه من مجرد ركوب الفاحشة.

Cât despre deosebirea potrivit făptuitorului, desfrâul celui liber este mai urât decât al robului; de aceea, pedeapsa acestuia este jumătate din pedeapsa celui liber. Al celui căsătorit este mai urât decât al celui necăsătorit, iar al bătrânului mai urât decât al tânărului… Al celui învățat este mai urât decât al celui neștiutor, fiindcă îi cunoaște urâțenia și urmările și totuși se avântă în el în cunoștință de cauză. Al celui care are cu ce să se lipsească de el este mai urât decât al săracului neputincios. Mai mult, faptei mai ușoare ca păcat i se poate alătura ceva care o face un păcat mai mare decât fapta aflată mai presus de ea: de pildă, când fapta rușinoasă se însoțește cu o pasiune care umple inima de persoana iubită, o preschimbă în obiect de adorare, o preamărește, i se supune și se umilește înaintea ei, punând ascultarea și poruncile ei înaintea ascultării și poruncii lui Allah Preaînaltul și a Trimisului Său. Iubirii și preamăririi unei făpturi, prieteniei cu cei care îi sunt prieteni, dușmăniei cu cei care îi sunt dușmani, iubirii celor pe care le iubește și urii celor pe care le urăște li se pot adăuga astfel lucruri mai vătămătoare omului decât simpla săvârșire a faptei rușinoase.”^[115]

Ibn al-Qayyim, Ighāthat al-lahfān, vol. 2, pp. 142–144 — sfârșit