Un citat, cu sursa lui.

وسبب آخر نختم به هذه الأسباب ينبغي العناية به وعدم إغفاله، وهو أن يعود المسلم نفسه ويوطنها على مقاومة جميع ما من شأنه إنقاص الإيمان أو إضعافه أو الذهاب به، فإنه كما أنه لا بد في الإيمان من فعل جميع الأسباب المقوية المنمية له فلا بد مع ذلك من دفع الموانع والعوائق وهي الإقلاع عن المعاصي والتوبة مما يقع منها، وحفظ الجوارح كلها عن المحرمات، ومقاومة فتن الشبهات المضعفة لإرادات الإيمان التي أصلها الرغبة في الخير ومحبته والسعي فيه، لا تتم إلا بترك إرادات ما ينافيها من رغبة النفس في الشر ومقاومة النفس الأمارة بالسوء، فمتى حفظ العبد من الوقوع في فتن الشبهات وفتن الشهوات تم إيمانه وقوي يقينه.

„Un alt mijloc, cu care încheiem aceste mijloace și de care trebuie să ne îngrijim fără să-l neglijăm, este ca musulmanul să-și deprindă și să-și pregătească sufletul să se împotrivească tuturor lucrurilor care pot micșora, slăbi sau înlătura credința. După cum credința cere împlinirea tuturor mijloacelor care o întăresc și o cresc, ea cere, totodată, îndepărtarea piedicilor și obstacolelor: părăsirea păcatelor, căința pentru cele săvârșite și păzirea tuturor mădularelor de cele oprite. Împotrivirea față de încercările îndoielilor care slăbesc voințele credinței — a căror temelie este dorința de bine, iubirea lui și strădania pentru el — nu se împlinește decât prin părăsirea voințelor potrivnice acestora, adică a dorinței sufletului de a face răul, și prin împotrivirea față de sufletul care poruncește răul. Când robul este ferit de căderea în încercările îndoielilor și în încercările poftelor, credința lui se desăvârșește și certitudinea lui se întărește.”^[94]

Ibn Saʿdī, at-Tawḍīḥ wa-l-bayān, p. 37