Un citat, cu sursa lui.

وبالجملة فلا شيء أنفع للقلب من قراءة القرآن بالتدبر والتفكر؛ فإنه جامع لجميع منازل السائرين وأحوال العاملين ومقامات العارفين، وهو الذي يورث المحبة والشوق والخوف والرجاء والإنابة والتوكل والرضى والتفويض والشكر والصبر، وسائر الأحوال التي بها حياة القلب وكماله، وكذلك يزجر عن جميع الصفات والأفعال المذمومة التي بها فساد القلب وهلاكه. فلو علم الناس ما في قراءة القرآن بالتدبر لاشتغلوا بها عن كل ما سواها، فإذا قرأه بتفكر حتى مر بآية وهو محتاج إليها في شفاء قلبه كررها ولو مائة مرة، ولو ليلة، فقراءة آية بتفكر وتفهم خير من قراءة ختمة بغير تدبر وتفهم، وأنفع للقلب وأدعى إلى حصول الإيمان وذوق حلاوة القرآن...

„În ansamblu, nimic nu este mai folositor inimii decât citirea Coranului cu meditare și cugetare. El cuprinde toate popasurile celor care merg pe cale, stările celor care lucrează și treptele celor care Îl cunosc pe Allah. El aduce iubirea, dorul, frica, nădejdea, întoarcerea la Allah, încrederea, mulțumirea, încredințarea lucrurilor în seama Lui, recunoștința, răbdarea și toate celelalte stări prin care inima trăiește și se desăvârșește. Tot el oprește de la toate însușirile și faptele de ocară care strică inima și o duc la pieire. Dacă oamenii ar ști ce cuprinde citirea Coranului cu meditare, s-ar ocupa de ea, lăsând la o parte orice altceva. Când îl citește cu cugetare și ajunge la un verset de care are nevoie pentru vindecarea inimii sale, să-l repete chiar și de o sută de ori sau o noapte întreagă. Citirea unui singur verset cu cugetare și înțelegere este mai bună decât o citire a întregului Coran fără meditare și înțelegere; este mai folositoare inimii și mai potrivită pentru dobândirea credinței și pentru gustarea dulceții Coranului…”^[22]

Ibn al-Qayyim