Un citat, cu sursa lui.

Iată-l și pe ʿUmar ibn ʿAbd al-ʿAzīz: este cunoscută iubirea sa pentru o sclavă a soției sale Fāṭimah, fiica lui ʿAbd al-Malik ibn Marwān.^[663] Era o sclavă de o frumusețe deosebită, iar el o admira. I-o cerea soției și dorea mult să i-o dăruiască, dar ea refuza. Sclava nu i-a ieșit din suflet lui ʿUmar. Când a devenit calif, Fāṭimah a poruncit ca sclava să fie pregătită; frumusețea și înfățișarea ei erau pilduitoare. Apoi a intrat la ʿUmar și a spus: «O, conducător al credincioșilor, o admirai pe sclava mea cutare și mi-ai cerut-o, dar eu te-am refuzat. Acum sunt bucuroasă să ți-o dau.» Când i-a spus aceasta, bucuria i s-a arătat pe chip și a spus: «Adu-mi-o grabnic!» Când i-a adus-o, admirația lui a sporit. I-a spus: «Dezbracă-ți hainele», iar ea a făcut-o. Apoi i-a spus: «Stai puțin! Spune-mi a cui ai fost și cum ai ajuns la Fāṭimah.» Ea a răspuns: «Al-Ḥajjāj i-a impus o sumă de bani unui dregător al său din Kūfah. Eram între sclavii acelui dregător; m-a luat și m-a trimis la ʿAbd al-Malik, care m-a dăruit Fāṭimei.» El a întrebat: «Ce s-a întâmplat cu acel dregător?» Ea a răspuns: «A murit.» El a întrebat: «A lăsat copii?» Ea a răspuns: «Da.» El a întrebat: «Cum o duc?» Ea a răspuns: «Rău.» Atunci a spus: «Strânge-ți hainele pe tine și mergi la locul tău.» Apoi i-a scris dregătorului său din Irak să-l trimită pe cutare, fiul lui cutare, prin poștă. Când acesta a sosit, i-a spus: «Înfățișează-mi tot ce i-a luat al-Ḥajjāj tatălui tău.» Nu i-a înfățișat nimic fără ca el să i-l dea înapoi. Apoi a poruncit să-i fie încredințată sclava și i-a spus: «Ferește-te de legătura cu ea: poate că tatăl tău a avut legături cu ea.» Tânărul a spus: «Este a ta, o, conducător al credincioșilor.» El a răspuns: «Nu am nevoie de ea.» Tânărul a spus: «Atunci cumpăr-o de la mine.» El a răspuns: «Atunci nu aș mai fi dintre cei care își opresc sufletul de la poftă.» Când tânărul s-a hotărât să plece cu ea, sclava a întrebat: «Unde este iubirea ta pentru mine, o, conducător al credincioșilor?» El a răspuns: «Este așa cum era; ba chiar a sporit!» Sclava nu i-a ieșit din suflet lui ʿUmar până când a murit, Allah să aibă milă de el.