Un citat, cu sursa lui.

El a spus: Se relatează că un bărbat^[512] s-a îndrăgostit de cineva. Patima sa a devenit atât de puternică, iar iubirea i-a cuprins inima atât de mult, încât a căzut doborât de suferință și a rămas țintuit la pat din pricina ei. Celălalt se ferea de el și îl respingea cu tărie. Mijlocitorii au continuat să umble între ei până când acela i-a făgăduit că va veni să-l viziteze. Când nefericitul a fost înștiințat, s-a bucurat nespus, mâhnirea i s-a risipit și a început să-l aștepte la vremea pe care o hotărâse pentru el. În timp ce aștepta, mijlocitorul a venit și i-a spus: «A mers cu mine o parte din drum, apoi s-a întors. L-am rugat și am stăruit pe lângă el, dar mi-a spus: „El m-a pomenit și m-a făcut de rușine. Nu voi intra în locuri îndoielnice și nu mă voi expune învinuirilor.” Am încercat din nou, dar a refuzat și a plecat.» Când nefericitul a auzit, și-a pierdut orice nădejde, iar starea i s-a înrăutățit și mai mult. Au început să se arate asupra lui semnele morții.