Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Boala și leacul
Ibn Qayyim al-Jawziyyah
Ediție în limba română · Institutul Tawhid · România · 2026 · Pedepsele prescrise de Lege
Nu L-a prețuit cum se cuvine nici cel care I-a socotit porunca neînsemnată și a nesocotit-o, I-a încălcat oprirea, I-a pierdut dreptul și I-a neglijat pomenirea, lăsându-și inima nepăsătoare față de El; cel pentru care propria poftă este mai de preț decât căutarea mulțumirii Lui, iar ascultarea unei făpturi mai însemnată decât ascultarea Sa. Lui Allah nu-I rămân decât rămășițele inimii, cuvintelor și faptelor sale, iar altcineva este pus înainte în toate acestea, fiindcă acela contează pentru el. Ia ușor privirea lui Allah asupra sa și cunoașterea Sa despre el, deși se află în stăpânirea Lui și șuvița frunții sale este în mâna Lui. În schimb, dă mare însemnătate privirii și cunoașterii unei făpturi despre el, cu toată inima și toate mădularele sale. Se rușinează de oameni, dar nu se rușinează de Allah; se teme de oameni, dar nu se teme de Allah. Se poartă cu făpturile cât poate de bine, dar, când se poartă cu Allah, Îi dă ceea ce are mai neînsemnat și mai de dispreț. Când se ridică în slujba dumnezeului său dintre oameni, o face cu seriozitate, strădanie și devotament, eliberându-și pentru el inima și mădularele și punându-l înaintea multora dintre propriile interese. Iar când se ridică să împlinească dreptul Domnului său — dacă hotărârea divină îi îngăduie —, o face într-un chip pe care o făptură nu l-ar primi de la alta și Îi dă din avere ceea ce s-ar rușina să-i înfățișeze unei făpturi asemenea lui! L-a prețuit pe Allah cum se cuvine cel care este astfel? L-a prețuit cum se cuvine cel care Îl pune alături de dușmanul Său chiar în dreptul Său exclusiv de cinstire, preamărire, ascultare, smerire, supunere, teamă și nădejde? Chiar dacă I-ar face asociat în acestea pe cea mai apropiată făptură de El, tot ar fi o îndrăzneală și o cutezanță împotriva dreptului Său exclusiv, o disprețuire a Lui și o asociere între El și altcineva în ceea ce nu i se cuvine și nu poate aparține decât Lui, Preaslăvitul. Cum este atunci când Îl pune alături de cea mai urâtă făptură înaintea Lui, cea mai neînsemnată și mai detestată de El — adevăratul Său dușman?