Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Boala și leacul
Ibn Qayyim al-Jawziyyah
Ediție în limba română · Institutul Tawhid · România · 2026 · Urmările păcatelor
În Musnad-ul lui Aḥmad, din relatarea lui ʿAbd Allāh ibn ʿUmar,[233] se spune că Profetul ﷺ a zis:
[233] 2/50, 92 (5115, 5667). Au mai consemnat-o Abū Dāwūd (4031), limitându-se la partea despre asemănare, Ibn Abī Șaybah (19394), ʿAbd ibn Ḥumayd (al-Muntakhab, 846), al-Ṭabarānī în Musnad al-Șāmiyyīn (216) și alții, pe calea lui ʿAbd al-Raḥmān ibn Thābit ibn Thawbān, de la Ḥassān ibn ʿAṭiyyah, de la Abū al-Munīb, de la Ibn ʿUmar. Numai ʿAbd al-Raḥmān ibn Thābit a transmis acest hadith, iar memoria lui are o slăbiciune. Imamul Aḥmad a spus: „Hadithurile lui sunt respinse.” Tahdhīb al-kamāl (17/14–18). Poate fi oare acceptată transmiterea sa singulară a acestui hadith? Al-Bukhārī l-a menționat în Ṣaḥīḥ-ul său fără întregul lanț, cu o formulă nehotărâtă, în Cartea jihād-ului, capitolul despre cele spuse în privința sulițelor (3/1067). A fost relatat și de la al-Awzāʿī, de la Ḥassān, de la Abū al-Munīb, de la Ibn ʿUmar. Forma corectă este însă: de la al-Awzāʿī, de la Saʿīd ibn Jabalah, de la Ṭāwūs, în formă mursal. Au consemnat-o Ibn Abī Șaybah (19430) și alții. A fost relatat de la mai mulți companioni, dar niciuna dintre acele căi nu este stabilită. Mai mulți au autentificat hadithul, printre ei șeicul Islamului Ibn Taymiyyah, al-Dhahabī, al-ʿIrāqī, Ibn Ḥajar și alții. Consultă ediția critică a al-Musnad (9/123–126), nota ediției Dhamm al-kalām de al-Harawī (2/392–394), al-Irwāʾ (5/109–111) și al-Furūsiyyah al-muḥammadiyyah de Ibn al-Qayyim (80–81).