Un citat, cu sursa lui.

Cum să aibă minte deplină cel care Îl neascultă pe Cel în a Cărui stăpânire și în al Cărui sălaș se află, știind că El îl vede și îl privește? Îl neascultă chiar sub privirea Lui, fără să se ascundă de El, se folosește de binefacerile Lui ca să-I stârnească mânia și cheamă în fiecare clipă asupra sa mânia, blestemul, îndepărtarea de apropierea Lui, izgonirea de la poarta Lui, întoarcerea Lui de la el, lipsirea de sprijin și lăsarea în seama propriului suflet și a dușmanului său. Cheamă căderea din bunăvoința Lui și lipsirea de alinarea mulțumirii și iubirii Sale, de bucuria apropierii Sale, de dobândirea vecinătății Sale și de privirea Feței Sale alături de apropiații Lui, precum și pierderea a încă și mai multe cinstiri ale oamenilor ascultării și atragerea a încă și mai multe pedepse ale oamenilor neascultării. Ce minte are cel care preferă plăcerea unui ceas, a unei zile ori a unui răstimp, care apoi trece ca un vis ce parcă nici nu a fost, acestei desfătări statornice și acestei mărețe izbânzi, care este chiar fericirea acestei lumi și a Vieții de Apoi? Dacă nu ar avea mintea în temeiul căreia se stabilește dovada împotriva lui, ar fi asemenea celor lipsiți de minte. Ba aceștia pot fi într-o stare mai bună și cu o urmare mai sigură decât a sa. Așa stau lucrurile din acest punct de vedere.