Un citat, cu sursa lui.

Ce i-a scos pe cei doi părinți din Rai, sălașul desfătării, al bunăstării, al încântării și al bucuriei, spre sălașul durerilor, al tristeților și al nenorocirilor? Ce l-a scos pe Iblīs din împărăția cerului, l-a izgonit, l-a blestemat și i-a schimonosit înfățișarea și lăuntrul, astfel încât chipul său a devenit cel mai urât și mai hidos, iar lăuntrul său, și mai urât și mai hidos decât chipul? Apropierea i-a fost înlocuită cu îndepărtarea, mila cu blestemul, frumusețea cu urâțenia, Raiul cu Focul învăpăiat, credința cu necredința, iar prietenia cu Ocrotitorul Cel Vrednic de Laudă cu cea mai mare dușmănie și împotrivire. Glasul preamăririi, al declarării sfințeniei și al mărturisirii unicității lui Allah i-a fost înlocuit cu glasul necredinței, al asocierii, al minciunii, al falsității și al vorbelor obscene, iar veșmântul credinței cu veșmântul necredinței, al stricăciunii și al nesupunerii. A ajuns cu totul disprețuit înaintea lui Allah și a căzut deplin din bunăvoința Lui. Mânia Domnului Preaînalt s-a abătut asupra lui și l-a prăbușit; El l-a urât cu cea mai mare ură și l-a dus la pieire. A ajuns un călăuzitor spre desfrâu pentru orice nelegiuit și răufăcător, mulțumindu-se cu acest rol după acea închinare și acea întâietate. O, Allah, la Tine căutăm adăpost de împotrivirea față de porunca Ta și de săvârșirea celor oprite de Tine!