Un citat, cu sursa lui.

Ibn Abī al-Dunyā a pomenit în al-Mujābīn fī al-duʿāʾ^[42], de la al-Ḥasan: „Unul dintre companionii Profetului ﷺ, dintre anṣār, era cunoscut sub numele Abū Miʿlaq. Era negustor și făcea negoț cu banii săi și ai altora, călătorind cu ei în ținuturi îndepărtate. Era un om închinat adorării și cu multă scrupulozitate religioasă. Într-o călătorie a întâlnit un tâlhar înarmat, cu fața acoperită, care i-a spus: «Lasă tot ce ai, căci te voi omorî!» El a răspuns: «De ce vrei sângele meu? Ia banii!» Tâlharul a spus: «Banii sunt ai mei; nu vreau decât sângele tău.» El a spus: «Dacă stărui, lasă-mă să fac patru rakʿah.» Acesta a răspuns: «Roagă-te cât poftești!» A făcut abluțiunea, apoi s-a rugat patru rakʿah. Printre rugile rostite în ultima prosternare s-au aflat: «O, Cel Iubitor! O, Stăpân al Tronului slăvit! O, Cel care săvârșește tot ceea ce voiește! Îți cer prin puterea Ta de neatins, prin stăpânirea Ta care nu poate fi încălcată și prin lumina Ta care a umplut toate laturile Tronului Tău să mă păzești de răul acestui tâlhar! O, Dătător al ajutorului, ajută-mă! O, Dătător al ajutorului, ajută-mă!» — de trei ori. Atunci a apărut un călăreț ținând o suliță între urechile calului său. Când tâlharul l-a zărit, călărețul s-a îndreptat spre el, l-a străpuns și l-a omorât. Apoi s-a apropiat de negustor și a spus: «Ridică-te!» Acesta a întrebat: «Cine ești? Tatăl și mama mea să-ți fie răscumpărare! Allah m-a ajutat astăzi prin tine.» El a spus: «Sunt un înger dintre locuitorii celui de-al patrulea cer. Când ai rostit prima rugă, am auzit vuietul porților cerului. Apoi ai rostit a doua rugă și am auzit forfota locuitorilor cerului. Când ai rostit a treia rugă, mi s-a spus: «Este ruga unui om aflat în strâmtorare.» I-am cerut lui Allah să-mi încredințeze uciderea tâlharului.»”