Un citat, cu sursa lui.

Spun: faptul că mulți oameni s-au îndreptat spre citirea ei nu s-a sprijinit pe un temei de încredere, ci pe imitarea neștiutoare a unora de către alții. Situația este așa cum a spus shaykhul Muḥammad al-Khaḍir ibn Māyābā al-Shinqīṭī în Mushtahā al-khārif al-jānī fī radd zallaqāt al-Tijānī al-jānī. În răspunsul său către al-Tijānī spune: „Oamenii sunt atrași de noutate. De aceea îi vezi dorind mereu formulele de binecuvântare din Dalāʾil al-khayrāt și din cărți asemănătoare, deși multe nu au un lanț autentic, și întorcându-se de la formulele transmise de la Profet ﷺ în Ṣaḥīḥ al-Bukhārī. Rareori găsești un shaykh dintre cei socotiți virtuoși care să aibă un program regulat de rostire a acestora. Aceasta vine numai din pasiunea pentru noutate. Dacă virtutea ar fi criteriul urmărit, niciun om cu judecată, cu atât mai puțin un shaykh virtuos, nu ar părăsi o formulă transmisă de la Profet ﷺ, după ce a fost întrebat: «Cum să cerem binecuvântări pentru tine, Trimis al lui Allah?» și el a răspuns: «Spuneți așa…» El nu vorbește din capriciu; aceasta nu este decât o revelație care i se descoperă. Spun: nu ar părăsi-o pentru o formulă despre care nu există niciun hadith autentic și care poate proveni numai din visul unui om ce pare drept.”