Binecuvântările asupra Profetului ﷺ

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor, Cel Milostiv, Îndurător, Stăpânul Zilei Judecății. O, Allah, înalță-l în laudă pe Muḥammad și familia lui Muḥammad, așa cum i-ai înălțat pe Ibrāhīm și familia lui Ibrāhīm. Tu ești Cel Vrednic de Laudă, Cel Plin de Slavă! O, Allah, binecuvântează-l pe Muḥammad și familia lui Muḥammad, așa cum i-ai binecuvântat pe Ibrāhīm și familia lui Ibrāhīm. Tu ești Cel Vrednic de Laudă, Cel Plin de Slavă! O, Allah, fii mulțumit de nobilii companioni și de cei care i-au urmat în bine! Așadar:

Binefacerile lui Allah Preaînaltul asupra robilor Săi sunt multe și de nenumărat. Cea mai mare binefacere dăruită celor două feluri de făpturi — djinnii și oamenii — este trimiterea între ei a robului și Trimisului Său, a prietenului Său apropiat, a celui iubit de El și ales dintre făpturile Sale: Muḥammad ﷺ. Prin el i-a scos din întuneric la lumină, i-a trecut de la umilința robiei față de făpturi la cinstea robiei față de Creator, Preaslăvitul și Preaînaltul, i-a îndrumat spre calea izbăvirii și fericirii și i-a avertizat asupra căilor pierzării și nefericirii.

Allah a arătat în Cartea Sa măreață această mare binefacere și acest dar însemnat, spunând:

Allah le-a dăruit credincioșilor o mare binefacere atunci când a trimis printre ei un Trimis dintre ei, care le recită versetele Sale, îi curățește și îi învață Cartea și Înțelepciunea, deși mai înainte se aflau într-o rătăcire vădită.

El, Preaslăvitul și Preaînaltul, mai spune:

El este Cel care L-a trimis pe Trimisul Său cu călăuzirea și religia adevărului, pentru a o face să biruiască asupra oricărei religii. Allah este de ajuns ca Martor.

El ﷺ a transmis mesajul, a împlinit însărcinarea încredințată și a sfătuit comunitatea în chip deplin. A vestit binele și a avertizat, a îndrumat spre orice bine și a prevenit împotriva oricărui rău. Cu puțin timp înainte de moartea sa ﷺ, pe când se afla la ʿArafah, Allah a pogorât asupra lui cuvintele:

Astăzi v-am desăvârșit religia, am împlinit asupra voastră binefacerea Mea și am ales pentru voi Islamul ca religie.

Trimisul lui Allah ﷺ dorea din tot sufletul binele comunității. Allah Preaînaltul a arătat însușirile mărețe cu care l-a dăruit, spunând:

A venit la voi un Trimis dintre voi. Îl apasă ceea ce vă face să suferiți, vă dorește binele, iar cu credincioșii este plin de bunătate și îndurător.

Transmiterea mesajului, împlinirea însărcinării și sfătuirea comunității pe care le-a făcut ﷺ reprezintă dreptul comunității asupra lui. Allah Preaînaltul spune:

Trimisului nu îi revine decât transmiterea limpede a mesajului.

El mai spune:

Oare le revine trimișilor altceva decât transmiterea limpede a mesajului?

Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său că al-Zuhrī a spus: „De la Allah vine mesajul, Trimisului îi revine transmiterea, iar nouă ne revine supunerea.”

Un semn al fericirii musulmanului este să se supună și să urmeze ceea ce a adus Trimisul lui Allah ﷺ. Allah Preaînaltul spune:

Nu! Pe Stăpânul tău, ei nu vor crede până nu te vor lua drept judecător în neînțelegerile lor, apoi nu vor găsi în ei nicio apăsare față de hotărârea ta și se vor supune pe deplin.

El mai spune:

Nu se cuvine ca un credincios sau o credincioasă, atunci când Allah și Trimisul Său au hotărât un lucru, să mai aibă de ales în acea privință. Cine nu ascultă de Allah și de Trimisul Său s-a rătăcit în chip vădit.

Și spune:

Nu socotiți chemarea Trimisului între voi asemenea chemării pe care v-o adresați unii altora. Allah îi cunoaște pe cei dintre voi care se strecoară afară, ascunzându-se unii după alții. Cei care se împotrivesc poruncii sale să se teamă să nu îi lovească o încercare ori o pedeapsă dureroasă.

Când este acceptată adorarea?

Adorarea lui Allah este acceptată de El și folositoare înaintea Sa dacă îndeplinește două condiții de temelie:

**Prima:** adorarea să fie consacrată numai lui Allah, fără a-I asocia pe altcineva. Așa cum El nu are asociat în stăpânire, nu are asociat nici în adorare. Allah Preaînaltul spune:

Locurile de prosternare sunt ale lui Allah. Nu chemați, așadar, pe nimeni împreună cu Allah!

El mai spune:

Spune: „Rugăciunea mea, jertfa mea, viața mea și moartea mea sunt pentru Allah, Stăpânul lumilor. El nu are asociat. Aceasta mi s-a poruncit, iar eu sunt primul dintre cei supuși.”

**A doua:** adorarea să fie potrivit Legii cu care a venit Trimisul Său Muḥammad ﷺ. Allah Preaînaltul spune:

Ceea ce vă dă Trimisul, luați; iar de la ceea ce vă oprește, abțineți-vă!

El mai spune:

Spune: „Dacă Îl iubiți pe Allah, urmați-mă! Allah vă va iubi și vă va ierta păcatele.” Allah este Iertător, Îndurător.

În hadithul relatat de al-Bukhārī și Muslim de la ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — Profetul ﷺ a spus: „Cine introduce în această chestiune a noastră ceva ce nu face parte din ea, acel lucru este respins.” Într-o versiune a lui Muslim: „Cine săvârșește o faptă care nu este după rânduiala noastră, ea este respinsă.”

El ﷺ a mai spus: „Țineți-vă de Sunnah mea și de Sunnah califilor bine călăuziți de după mine. Prindeți-vă de ea cu măselele! Feriți-vă de lucrurile nou introduse, căci orice lucru nou introdus este o inovație, iar orice inovație este rătăcire.”

Fiindcă binefacerea trimiterii Profetului ﷺ către credincioși este atât de mare, Allah Preaînaltul le-a poruncit în Cartea Sa să ceară binecuvântări pentru el și să îi adreseze salutul de pace, după ce i-a înștiințat că El și îngerii Săi îi dăruiesc binecuvântări. Allah Preaînaltul spune:

Allah și îngerii Săi îi dăruiesc binecuvântări Profetului. O, voi cei care credeți, cereți binecuvântări pentru el și adresați-i salutul de pace!

Profetul ﷺ a lămurit în Sunnah curată virtuțile rostirii binecuvântărilor asupra sa, felul în care se rostesc și celelalte rânduieli legate de ele.

Voi vorbi despre sensul binecuvântărilor asupra Profetului ﷺ, virtuțile lor și felul în care se rostesc, apoi voi arăta câteva exemple de cărți scrise despre această adorare. Îi cer lui Allah Preaînaltul izbândă și îndrumare spre ceea ce este drept.

Sensul binecuvântărilor asupra Profetului ﷺ

Binecuvântarea lui Allah asupra Profetului Său ﷺ a fost explicată ca lauda adusă lui înaintea îngerilor, iar binecuvântarea îngerilor asupra sa ca ruga lor pentru el. Abū al-ʿĀliyah a explicat astfel, după cum a menționat al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său, la începutul capitolului despre cuvintele:

Allah și îngerii Săi îi dăruiesc binecuvântări Profetului. O, voi cei care credeți, cereți binecuvântări pentru el și adresați-i salutul de pace!

După ce a citat explicația lui Abū al-ʿĀliyah, al-Bukhārī a menționat, despre binecuvântarea îngerilor: „Ibn ʿAbbās a spus: «Yuṣallūna înseamnă yubarrikūna»”, adică se roagă pentru binecuvântarea sa.

Binecuvântarea lui Allah asupra lui a mai fost explicată ca iertare sau îndurare, după cum a transmis al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar în al-Fatḥ de la un grup de învățați. El a cercetat critic această explicație, apoi a spus: „Cea mai potrivită opinie este cea menționată de la Abū al-ʿĀliyah: binecuvântarea lui Allah asupra Profetului Său înseamnă lauda adusă lui și înălțarea sa, iar binecuvântarea îngerilor și a celorlalți asupra lui înseamnă să ceară aceasta pentru el de la Allah Preaînaltul. Se cere sporirea ei, nu existența ei de la început.”

Al-Ḥāfiẓ a mai spus: „Al-Ḥalīmī a spus în al-Shuʿab că sensul binecuvântării asupra Profetului ﷺ este înălțarea sa. Astfel, când spunem «O, Allah, dăruiește binecuvântare lui Muḥammad», înțelesul este: «Înalță-l pe Muḥammad.» În această lume, aceasta înseamnă înălțarea pomenirii sale, manifestarea religiei sale și păstrarea Legii sale, iar în Viața de Apoi, sporirea răsplății sale, primirea mijlocirii sale pentru comunitate și arătarea virtuții sale prin Locul vrednic de laudă. Potrivit acestei explicații, sensul cuvintelor «Cereți binecuvântări pentru el» este: rugați-L pe Stăpânul vostru să îi dăruiască binecuvântare.”

În Jalāʾ al-afhām fī al-ṣalāh wa-l-salām ʿalā khayr al-anām, învățatul Ibn al-Qayyim a discutat binecuvântarea lui Allah și a îngerilor Săi asupra Trimisului ﷺ și porunca adresată robilor credincioși de a cere binecuvântări pentru el. După ce a respins interpretarea sensului ei ca îndurare și cerere de iertare, a spus: „Binecuvântarea poruncită în acest verset — adică în sura al-Aḥzāb — este cererea adresată lui Allah pentru ceea ce El a vestit despre binecuvântarea Sa și a îngerilor Săi: laudă adusă lui, arătarea virtuții și nobleții sale și voința de a-l cinsti și apropia. Ea cuprinde atât vestirea, cât și cererea. Această cerere și rugă a noastră au fost numite binecuvântare asupra sa din două motive:

**Primul:** ea cuprinde lauda celui care cere binecuvântarea, pomenirea nobleții și virtuții Profetului, precum și dorința și iubirea ca Allah să îi dăruiască aceasta. Prin urmare, cuprinde vestirea și cererea.

**Al doilea:** este numită binecuvântare din partea noastră deoarece Îi cerem lui Allah să îl binecuvânteze. Binecuvântarea lui Allah asupra sa este lauda prin care îi înalță pomenirea și îl apropie; binecuvântarea noastră asupra sa este să-I cerem lui Allah Preaînaltul să facă aceasta pentru el.”

Sensul salutului de pace adresat Profetului ﷺ

Despre sensul salutului de pace adresat Profetului ﷺ, al-Majd al-Fayrūzābādī a spus în cartea al-Ṣilāt wa-l-bushar fī al-ṣalāh ʿalā khayr al-bashar: „Înțelesul este: al-Salām — care este unul dintre Numele lui Allah Preaînaltul — să fie asupra ta. Explicația sa este: să nu fii lipsit de bine și de binecuvântări și să fii ferit de cele neplăcute și de nenorociri. Numele lui Allah Preaînaltul este pomenit asupra lucrurilor cu nădejdea reunirii binelui și binecuvântării în ele și a îndepărtării a ceea ce le vatămă ori le strică.

Este posibil și ca al-salām să aibă sensul de ocrotire: hotărârea lui Allah asupra ta să fie ferirea de rău, adică să fii ferit de mustrare și de lipsuri.

Când spui «O, Allah, dăruiește-i pace lui Muḥammad», ceri: «O, Allah, hotărăște pentru Muḥammad ocrotirea chemării sale, a comunității sale și a pomenirii sale față de orice lipsă, astfel încât, odată cu trecerea zilelor, chemarea lui să se înalțe, comunitatea lui să sporească și pomenirea lui să fie tot mai înaltă.»”

Cum se rostesc binecuvântările asupra Profetului ﷺ

Trimisul lui Allah ﷺ le-a lămurit companionilor felul în care să ceară binecuvântări pentru el atunci când l-au întrebat despre aceasta. Aceste formule au fost transmise pe multe căi, de la mai mulți companioni — Allah să fie mulțumit de ei. Voi menționa aici ceea ce se află în cele două Ṣaḥīḥ-uri ori în unul dintre ele.

Al-Bukhārī relatează în Cartea Profeților din Ṣaḥīḥ-ul său că ʿAbd al-Raḥmān ibn Abī Laylā a spus: „M-a întâlnit Kaʿb ibn ʿUjrah și mi-a zis: «Să-ți dăruiesc un dar pe care l-am auzit de la Profet ﷺ?» I-am răspuns: «Da, dăruiește-mi-l!» El a spus: «L-am întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ: Trimis al lui Allah, cum să cerem binecuvântări pentru voi, familia Profetului? Allah ne-a învățat deja cum să vă adresăm salutul de pace. El a spus: Rostiți:»”

O, Allah, înalță-l în laudă pe Muḥammad și familia lui Muḥammad, așa cum i-ai înălțat pe Ibrāhīm și familia lui Ibrāhīm. Tu ești Cel Vrednic de Laudă, Cel Plin de Slavă! O, Allah, binecuvântează-l pe Muḥammad și familia lui Muḥammad, așa cum i-ai binecuvântat pe Ibrāhīm și familia lui Ibrāhīm. Tu ești Cel Vrednic de Laudă, Cel Plin de Slavă!

Al-Bukhārī a relatat hadithul lui Kaʿb ibn ʿUjrah și în Cartea comentariului coranic din Ṣaḥīḥ-ul său, la comentariul surei al-Aḥzāb, astfel: „I s-a spus: «Trimis al lui Allah, salutul de pace pentru tine îl cunoaștem, dar cum să cerem binecuvântări pentru tine?» El a răspuns: «Rostiți:»”

O, Allah, înalță-l în laudă pe Muḥammad și familia lui Muḥammad, așa cum ai înălțat familia lui Ibrāhīm. Tu ești Cel Vrednic de Laudă, Cel Plin de Slavă! O, Allah, binecuvântează-l pe Muḥammad și familia lui Muḥammad, așa cum ai binecuvântat familia lui Ibrāhīm. Tu ești Cel Vrednic de Laudă, Cel Plin de Slavă!

L-a relatat și în Cartea rugilor din Ṣaḥīḥ-ul său. Muslim a relatat acest hadith de la Kaʿb ibn ʿUjrah — Allah să fie mulțumit de el — pe mai multe căi.

Al-Bukhārī a relatat în Cartea rugilor din Ṣaḥīḥ-ul său că Abū Saʿīd al-Khudrī a spus: „Am zis: «Trimis al lui Allah, cunoaștem salutul de pace pentru tine; dar cum să cerem binecuvântări?» El a spus: «Rostiți:»”

O, Allah, înalță-l în laudă pe Muḥammad, robul și Trimisul Tău, așa cum l-ai înălțat pe Ibrāhīm, și binecuvântează-l pe Muḥammad și familia lui Muḥammad, așa cum i-ai binecuvântat pe Ibrāhīm și familia lui Ibrāhīm!

A relatat-o de la el și la comentariul surei al-Aḥzāb.

Al-Bukhārī a relatat în Cartea Profeților din Ṣaḥīḥ-ul său, de la Abū Ḥumayd al-Sāʿidī — Allah să fie mulțumit de el —, că ei au întrebat: „Trimis al lui Allah, cum să cerem binecuvântări pentru tine?” Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: „Rostiți:”

O, Allah, înalță-l în laudă pe Muḥammad, pe soțiile sale și pe urmașii săi, așa cum ai înălțat familia lui Ibrāhīm! Binecuvântează-l pe Muḥammad, pe soțiile sale și pe urmașii săi, așa cum ai binecuvântat familia lui Ibrāhīm. Tu ești Cel Vrednic de Laudă, Cel Plin de Slavă!

A relatat-o de la el și în Cartea rugilor, cu o formulare asemănătoare. Muslim a relatat acest hadith de la Abū Ḥumayd — Allah să fie mulțumit de el — în Ṣaḥīḥ-ul său.

Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său că Abū Masʿūd al-Anṣārī — Allah să fie mulțumit de el — a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ a venit la noi pe când eram adunați la Saʿd ibn ʿUbādah. Bashīr ibn Saʿd i-a zis: «Allah Preaînaltul ne-a poruncit să cerem binecuvântări pentru tine. Cum să facem?» Trimisul lui Allah ﷺ a tăcut până când ne-am dorit să nu-l fi întrebat. Apoi a spus: «Rostiți:»”

O, Allah, înalță-l în laudă pe Muḥammad și familia lui Muḥammad, așa cum l-ai înălțat pe Ibrāhīm, și binecuvântează-l pe Muḥammad și familia lui Muḥammad, așa cum ai binecuvântat familia lui Ibrāhīm între lumi. Tu ești Cel Vrednic de Laudă, Cel Plin de Slavă!

„Iar salutul de pace este așa cum ați învățat.”

Acestea sunt locurile în care hadithul este relatat în cele două Ṣaḥīḥ-uri ori în unul dintre ele. El provine de la patru companioni: Kaʿb ibn ʿUjrah, Abū Saʿīd al-Khudrī, Abū Ḥumayd al-Sāʿidī și Abū Masʿūd al-Anṣārī. Al-Bukhārī și Muslim l-au relatat amândoi de la Kaʿb și Abū Ḥumayd. Dintre cei doi, numai al-Bukhārī l-a relatat de la Abū Saʿīd și numai Muslim de la Abū Masʿūd al-Anṣārī.

L-au relatat de la acești patru și alții în afara celor doi autori: de la Kaʿb ibn ʿUjrah l-au relatat Abū Dāwūd, al-Tirmidhī, al-Nasāʾī, Ibn Mājah, imamul Aḥmad și al-Dārimī.

De la Abū Saʿīd al-Khudrī l-au relatat al-Nasāʾī și Ibn Mājah.

De la Abū Ḥumayd l-au relatat Abū Dāwūd, al-Nasāʾī și Ibn Mājah.

De la Abū Masʿūd al-Anṣārī l-au relatat Abū Dāwūd, al-Nasāʾī și al-Dārimī.

Hadithul despre felul binecuvântărilor asupra Profetului ﷺ a mai fost relatat și de alți companioni în afara acestor patru, între care Ṭalḥah ibn ʿUbayd Allāh, Abū Hurayrah, Buraydah ibn al-Ḥuṣayb și Ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de ei toți.

Cea mai bună și mai deplină formulă

Formula pe care Profetul ﷺ le-a învățat-o companionilor când l-au întrebat cum să ceară binecuvântări pentru el este cea mai bună. Cea mai deplină este formula care îi cuprinde atât pe Profet ﷺ și familia sa, cât și pe Ibrāhīm, pacea fie asupra sa, și familia sa.

Între cei care au adus drept dovadă pentru superioritatea acestei formule răspunsul Profetului ﷺ către companioni se află al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar. În Fatḥ al-Bārī, 11/166, el spune: „Învățarea de către Profet ﷺ a acestei formule companionilor, după întrebarea lor, a fost adusă drept dovadă că ea este cea mai bună formulă a binecuvântării asupra sa. El nu alege pentru sine decât ceea ce este mai nobil și mai bun. De aici rezultă că, dacă cineva jură să ceară pentru el cele mai bune binecuvântări, își împlinește jurământul rostind această formulă.”

Apoi a menționat că al-Nawawī a socotit această opinie corectă în al-Rawḍah și a amintit alte formule prin care jurământul poate fi împlinit. A adăugat: „Dovada arată că jurământul se împlinește prin formula din hadithul lui Abū Hurayrah, datorită cuvintelor: «Cine dorește să primească măsura cea mai deplină când cere binecuvântări pentru noi să spună: O, Allah, înalță-l în laudă pe Muḥammad, Profetul, pe soțiile sale, mamele credincioșilor, pe urmașii și familia sa, așa cum l-ai înălțat pe Ibrāhīm…» — până la sfârșitul hadithului. Allah știe cel mai bine.”

Două formule scurte de binecuvântare și pace

Înaintașii drepți, între care învățații hadithului, obișnuiau să rostească binecuvântarea și pacea când îl pomeneau pe Profet ﷺ prin două formule scurte: prima, „Ṣallā Allāhu ʿalayhi wa-sallam” — „Allah să-i dăruiască binecuvântare și pace”; a doua, „ʿAlayhi al-ṣalātu wa-l-salām” — „Binecuvântarea și pacea fie asupra sa”.

Lauda Îi aparține lui Allah: cărțile de hadith sunt pline de aceste două formule. Autorii au consemnat în scrierile lor și îndemnuri pentru păstrarea deplină a acestei practici, reunind binecuvântarea și salutul de pace asupra lui ﷺ. Imamul Ibn al-Ṣalāḥ spune în ʿUlūm al-ḥadīth: „Celui care scrie hadithul i se cuvine să aibă grijă să scrie binecuvântarea și pacea pentru Trimisul lui Allah ﷺ ori de câte ori îl pomenește și să nu se plictisească să le repete când numele lui se repetă. Acesta este unul dintre cele mai mari foloase pe care le dobândesc încă de pe acum cei care studiază și scriu hadithul; cine îl neglijează pierde o parte însemnată de bine.”

Mai departe spune: „La scrierea lor să evite două lipsuri. Primul: să le scrie incomplet ca formă, prescurtându-le prin două litere ori altceva asemănător. Al doilea: să le scrie incomplet ca sens, fără să adauge «wa-sallam» — «și pace» —, chiar dacă aceasta se găsește în scrisul unor înaintași.” Aici se încheie partea relevantă.

Al-Nawawī a spus în al-Adhkār: „Când cineva cere binecuvântări pentru Profet ﷺ, să reunească binecuvântarea și salutul de pace, fără a se limita la una dintre ele. Să nu spună numai «Ṣallā Allāhu ʿalayhi» — «Allah să-l binecuvânteze» — ori numai «ʿAlayhi al-salām» — «Pacea fie asupra sa».”

Ibn Kathīr a transmis acestea de la el la sfârșitul comentariului versetului din sura al-Aḥzāb. Apoi Ibn Kathīr a spus: „Ceea ce a spus este desprins din acest verset: «O, voi cei care credeți, cereți binecuvântări pentru el și adresați-i salutul de pace!» De aceea este mai bine să se spună: «Ṣallā Allāhu ʿalayhi wa-sallama taslīman» — «Allah să-i dăruiască binecuvântare și pace din belșug».”

Al-Fayrūzābādī a spus în al-Ṣilāt wa-l-bushar: „Nu se cuvine ca binecuvântarea să fie redusă la un semn, cum fac unii leneși, neștiutori și începători dintre studenți, scriind forma «ṣalʿam» în loc de «ṣallā Allāhu ʿalayhi wa-sallam».”

Virtuțile binecuvântărilor asupra Profetului ﷺ

Au fost transmise multe hadithuri despre virtuțile binecuvântărilor asupra Profetului ﷺ. Al-Ḥāfiẓ Ismāʿīl ibn Isḥāq al-Qāḍī le-a adunat într-o carte dedicată lor. Când a explicat în Fatḥ al-Bārī hadithul despre felul binecuvântărilor asupra Profetului ﷺ, relatat de al-Bukhārī în Cartea rugilor din Ṣaḥīḥ-ul său, al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar a indicat hadithurile temeinice despre virtuțile lor.

Al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar era un învățat cu o cercetare cuprinzătoare și o vastă cunoaștere a culegerilor de Sunnah. Redau aici ceea ce a spus pe această temă, Allah să-l miluiască, în 11/167: „Hadithul a fost adus drept dovadă a virtuții binecuvântărilor asupra Profetului ﷺ, întrucât cuprinde porunca de a le rosti, iar companionii s-au îngrijit să întrebe cum se rostesc. Despre virtutea lor au venit explicit hadithuri puternice, dintre care al-Bukhārī nu a relatat niciunul.

Între acestea se află hadithul relatat de Muslim, de la Abū Hurayrah, ca vorbă a Profetului ﷺ: «Cine cere o singură dată binecuvântare pentru mine, Allah îl binecuvântează de zece ori.»

Are o relatare de sprijin de la Anas, la Aḥmad și al-Nasāʾī, declarată autentică de Ibn Ḥibbān, precum și de la Abū Burdah ibn Niyār și Abū Ṭalḥah, amândouă la al-Nasāʾī, cu transmițători demni de încredere. Formularea lui Abū Burdah este: «Cine din comunitatea mea cere o binecuvântare pentru mine, cu sinceritate din inimă, Allah îl binecuvântează prin ea de zece ori, îl ridică cu zece trepte, îi scrie zece fapte bune și îi șterge zece fapte rele.»

Formularea lui Abū Ṭalḥah la el este asemănătoare; Ibn Ḥibbān a declarat-o autentică.

Între acestea se află hadithul lui Ibn Masʿūd, atribuit Profetului ﷺ: «Cei mai apropiați de mine în Ziua Învierii sunt cei care cer cel mai mult binecuvântări pentru mine.» Al-Tirmidhī l-a considerat bun, iar Ibn Ḥibbān l-a declarat autentic.

Are o relatare de sprijin la al-Bayhaqī, de la Abū Umāmah: «Binecuvântările comunității mele îmi sunt înfățișate în fiecare vineri; cel care cere cele mai multe binecuvântări pentru mine va avea locul cel mai apropiat de mine.» Lanțul său nu este problematic.

Porunca de a înmulți binecuvântările asupra sa în ziua de vineri se află în hadithul lui Aws ibn Aws, la Aḥmad și Abū Dāwūd, declarat autentic de Ibn Ḥibbān și al-Ḥākim.

Între acestea se află: «Zgârcit este cel înaintea căruia sunt pomenit și care nu cere binecuvântări pentru mine.» L-au relatat al-Tirmidhī, al-Nasāʾī, Ibn Ḥibbān, al-Ḥākim și Ismāʿīl al-Qāḍī. Acesta din urmă a discutat pe larg căile de transmitere și diferențele dintre relatarea de la ʿAlī și cea de la fiul său al-Ḥusayn. Hadithul nu coboară sub rangul de bun.

Între acestea se află: «Cine uită să ceară binecuvântări pentru mine a greșit calea Paradisului.» L-au relatat Ibn Mājah de la Ibn ʿAbbās, al-Bayhaqī în al-Shuʿab de la Abū Hurayrah, Ibn Abī Ḥātim de la Jābir și al-Ṭabarānī de la Ḥusayn ibn ʿAlī. Aceste căi se întăresc unele pe altele.

Al-Tirmidhī a relatat de la Abū Hurayrah hadithul «Să fie umilit omul înaintea căruia sunt pomenit și care nu cere binecuvântări pentru mine», cu formularea: «Cine mă aude pomenit, nu cere binecuvântări pentru mine, apoi moare și intră în Foc — Allah să-l îndepărteze!» Are la el o relatare de sprijin, declarată autentică de al-Ḥākim, și alta de la Abū Dharr la al-Ṭabarānī; încă una de la Anas la Ibn Abī Shaybah și una mursal de la al-Ḥasan la Saʿīd ibn Manṣūr. Ibn Ḥibbān l-a relatat de la Abū Hurayrah și Mālik ibn al-Ḥuwayrith; al-Ṭabarānī, de la ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās; al-Firyābī, de la ʿAbd Allāh ibn Jaʿfar; iar al-Ḥākim, de la Kaʿb ibn ʿUjrah, astfel: «Îndepărtat să fie cel înaintea căruia sunt pomenit și care nu cere binecuvântări pentru mine!»

La al-Ṭabarānī, de la Jābir, se află hadithul atribuit Profetului ﷺ: «Nefericit este robul înaintea căruia sunt pomenit și care nu cere binecuvântări pentru mine.»

La ʿAbd al-Razzāq, printr-o relatare mursal a lui Qatādah, se află: «Este lipsă de cuviință să fiu pomenit înaintea unui om, iar el să nu ceară binecuvântări pentru mine.»

Între acestea se află și hadithul lui Ubayy ibn Kaʿb: un om a spus: «Trimis al lui Allah, eu mă rog mult. Cât din rugile mele să fie cereri de binecuvântare pentru tine?» El a răspuns: «Cât dorești.» Omul a spus: «O treime?» El a răspuns: «Cât dorești; iar dacă adaugi, este mai bine.» Până când omul a spus: «Voi face ca toate rugile mele să fie cereri de binecuvântare pentru tine.» El a răspuns: «Atunci vei fi scutit de grijile tale.» Hadithul a fost relatat de Aḥmad și alții, cu un lanț bun.

Acestea sunt hadithurile temeinice transmise în această privință. În acest capitol există și multe hadithuri slabe ori foarte slabe. Cât despre cele inventate de povestitori, sunt prea multe pentru a fi numărate. Hadithurile puternice ne sunt de ajuns.” Aici se încheie cuvintele lui al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar, Allah să-l miluiască.

Prin cuvântul ṣalāh din hadithul lui Ubayy ibn Kaʿb — „Cât din ṣalāh mea să-ți închin?” — se înțelege ruga, duʿāʾ.

Cărți scrise despre binecuvântările asupra Profetului ﷺ

Învățații s-au îngrijit de această mare adorare și i-au dedicat cărți aparte. Cel dintâi despre care știu că a scris în această privință este imamul Ismāʿīl ibn Isḥāq al-Qāḍī, decedat în 282 H. Cartea sa se numește Faḍl al-ṣalāh ʿalā al-Nabī ﷺ și a fost tipărită sub îngrijirea shaykhului Muḥammad Nāṣir al-Dīn al-Albānī. Ea cuprinde o sută șapte hadithuri, toate însoțite de lanțurile lor de transmitere.

Între cărțile tipărite și răspândite despre acest subiect se află Jalāʾ al-afhām fī al-ṣalāh wa-l-salām ʿalā khayr al-anām de învățatul Ibn al-Qayyim; al-Ṣilāt wa-l-bushar fī al-ṣalāh ʿalā khayr al-bashar de al-Fayrūzābādī, autorul dicționarului al-Qāmūs; și al-Qawl al-badīʿ fī al-ṣalāh ʿalā al-Ḥabīb al-Shafīʿ de al-Sakhāwī, decedat în 902 H. Acesta din urmă și-a încheiat cartea prezentând lucrările scrise despre binecuvântările asupra Profetului ﷺ. A enumerat multe titluri, al cincilea fiind Jalāʾ al-afhām de Ibn al-Qayyim, și a arătat valoarea fiecăruia. Apoi a spus: „În ansamblu, cea mai bună și mai bogată în foloase este a cincea”, adică lucrarea lui Ibn al-Qayyim.

Spun: este într-adevăr o carte prețioasă. Autorul a reunit hadithurile Profetului ﷺ despre această mare adorare cu cercetarea autenticității ori slăbiciunii lor, cu înțelegerea juridică și cu desprinderea învățămintelor. În introducere spune: „Este o carte fără seamăn în subiectul ei; nu a fost precedată de una asemenea în mulțimea și bogăția foloaselor sale. Am lămurit hadithurile despre binecuvântarea și pacea asupra sa ﷺ, deosebindu-le pe cele autentice de cele bune și de cele cu defecte ascunse. Am arătat pe deplin defectele acestora din urmă. Apoi am explicat tainele și noblețea acestei rugi, înțelepciunile și foloasele ei; locurile și împrejurările rostirii binecuvântărilor asupra sa ﷺ; măsura în care acestea sunt obligatorii și dezacordul învățaților în privința ei, susținând opinia mai puternică și respingând-o pe cea neîntemeiată. Cuprinsul cărții întrece descrierea ei. Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor!”

Între lucrările scrise despre binecuvântările asupra Profetului ﷺ fără a fi întemeiate pe cunoaștere, cu virtuți și formule pentru care nu a fost pogorâtă nicio dovadă, se află Dalāʾil al-khayrāt de al-Jazūlī, decedat în 854 H.

Cartea s-a răspândit în multe ținuturi ale pământului. Autorul lucrării Kashf al-ẓunūn, 1/495, a spus despre ea: „Dalāʾil al-khayrāt wa-shawāriq al-anwār fī dhikr al-ṣalāh ʿalā al-Nabī al-Mukhtār, binecuvântarea și pacea fie asupra sa; începe cu «Lauda Îi aparține lui Allah, Cel care ne-a călăuzit spre credință…». Este scrisă de shaykhul Abū ʿAbd Allāh Muḥammad ibn Abī Bakr al-Jazūlī al-Samlālī al-Sharīf al-Ḥasanī, decedat în 854 H.

Această carte este una dintre minunile lui Allah în privința binecuvântărilor asupra Profetului, binecuvântarea și pacea fie asupra sa. Este citită cu statornicie în Răsărit și în Apus, mai ales în ținuturile Rūm.” Apoi a menționat câteva comentarii ale acestei cărți.

Spun: faptul că mulți oameni s-au îndreptat spre citirea ei nu s-a sprijinit pe un temei de încredere, ci pe imitarea neștiutoare a unora de către alții. Situația este așa cum a spus shaykhul Muḥammad al-Khaḍir ibn Māyābā al-Shinqīṭī în Mushtahā al-khārif al-jānī fī radd zallaqāt al-Tijānī al-jānī. În răspunsul său către al-Tijānī spune: „Oamenii sunt atrași de noutate. De aceea îi vezi dorind mereu formulele de binecuvântare din Dalāʾil al-khayrāt și din cărți asemănătoare, deși multe nu au un lanț autentic, și întorcându-se de la formulele transmise de la Profet ﷺ în Ṣaḥīḥ al-Bukhārī. Rareori găsești un shaykh dintre cei socotiți virtuoși care să aibă un program regulat de rostire a acestora. Aceasta vine numai din pasiunea pentru noutate. Dacă virtutea ar fi criteriul urmărit, niciun om cu judecată, cu atât mai puțin un shaykh virtuos, nu ar părăsi o formulă transmisă de la Profet ﷺ, după ce a fost întrebat: «Cum să cerem binecuvântări pentru tine, Trimis al lui Allah?» și el a răspuns: «Spuneți așa…» El nu vorbește din capriciu; aceasta nu este decât o revelație care i se descoperă. Spun: nu ar părăsi-o pentru o formulă despre care nu există niciun hadith autentic și care poate proveni numai din visul unui om ce pare drept.”

Fără îndoială, ceea ce a adus Sunnah și au făcut nobilii companioni și cei care i-au urmat în bine reprezintă calea dreaptă și îndrumarea corectă. Folosul celui care o urmează este sigur, iar vătămarea este îndepărtată de el. Profetul ﷺ a spus în hadithul autentic asupra căruia au convenit cei doi autori, de la ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea: „Cine introduce în această chestiune a noastră ceva ce nu face parte din ea, acel lucru este respins.” Într-o versiune a lui Muslim: „Cine săvârșește o faptă care nu este după rânduiala noastră, ea este respinsă.”

El ﷺ a spus: „Țineți-vă de Sunnah mea și de Sunnah califilor bine călăuziți de după mine. Prindeți-vă de ea cu măselele! Feriți-vă de lucrurile nou introduse, căci orice lucru nou introdus este o inovație, iar orice inovație este rătăcire.”

El ﷺ și-a avertizat comunitatea împotriva exagerării în privința sa, spunând în hadithul autentic: „Nu mă lăudați peste măsură, așa cum creștinii l-au lăudat pe fiul Mariei. Eu sunt doar un rob; spuneți, așadar: robul lui Allah și Trimisul Său.”

Când un om i-a spus: „Ceea ce vrea Allah și ceea ce vrei tu”, el ﷺ a răspuns: „M-ai făcut egal cu Allah? Ceea ce vrea numai Allah!”

Cartea Dalāʾil al-khayrāt cuprinde laolaltă lucruri fără valoare și lucruri bune; în ea au fost amestecate cele îngăduite cu cele oprite. Conține hadithuri inventate și slabe, depășirea măsurii și căderea în lucruri pe care nici Allah, nici Trimisul Său ﷺ nu le aprobă. Este ceva nou, care nu făcea parte din calea înaintașilor urmați în bine.

Formule inovate din Dalāʾil al-khayrāt

Mă voi limita aici la câteva exemple de formule inovate de binecuvântare și pace asupra nobilului Profet — Allah să-i dăruiască binecuvântare, pace și belșug lui, familiei, companionilor și celor ce-i urmează în bine până în Ziua Judecății. Apoi voi da exemple de hadithuri inventate despre virtuțile binecuvântărilor asupra sa ﷺ, cuvinte de care limba sa nobilă este curată. Între formulele cuprinse în carte se află:

„O, Allah, binecuvântează-l pe Muḥammad și familia lui Muḥammad până când nu mai rămâne nimic din binecuvântare; îndură-Te de Muḥammad și de familia lui Muḥammad până când nu mai rămâne nimic din îndurare; dăruiește belșug lui Muḥammad și familiei lui Muḥammad până când nu mai rămâne nimic din belșug; și dăruiește pace lui Muḥammad și familiei lui Muḥammad până când nu mai rămâne nimic din pace.”

Cuvintele „până când nu mai rămâne nimic din binecuvântare, îndurare, belșug și pace” sunt dintre cele mai rele și mai neadevărate vorbe, căci aceste lucrări nu se sfârșesc.

Cum poate al-Jazūlī spune „până când nu mai rămâne nimic din îndurare”, când Allah Preaînaltul spune:

Îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile.

La p. 71 mai spune: „O, Allah, binecuvântează-l pe stăpânul nostru Muḥammad, marea luminilor Tale, mina tainelor Tale, limba dovezii Tale, mireasa împărăției Tale, imamul prezenței Tale, podoaba stăpânirii Tale și vistieriile îndurării Tale… pupila ochiului existenței și cauza oricărui lucru existent…”

La p. 64 spune: „O, Allah, binecuvântează-l pe cel din a cărui lumină au înflorit florile… O, Allah, binecuvântează-l pe cel din rămășițele apei de abluțiune a căruia au înverzit copacii! O, Allah, binecuvântează-l pe cel din a cărui lumină au izvorât toate luminile!”

Aceste formule cuprind afectare și exagerare pe care Alesul ﷺ nu le aprobă. El este cel care a spus: „Nu mă lăudați peste măsură, așa cum creștinii l-au lăudat pe fiul Mariei. Eu sunt doar un rob; spuneți: robul lui Allah și Trimisul Său.” Al-Bukhārī a relatat aceasta în Ṣaḥīḥ-ul său.

Al-Jazūlī spune la pp. 144–145: „O, Allah, binecuvântează-l pe Muḥammad și familia lui Muḥammad câtă vreme gânguresc porumbeii, se rotesc păsările, pasc animalele, folosesc amuletele, se leagă turbanele și dorm cei adormiți.”

Cuvintele „folosesc amuletele” laudă amuletele și îndeamnă la ele, deși Profetul ﷺ le-a oprit și a spus: „Celui care își atârnă o amuletă, Allah să nu-i împlinească dorința!”

Exemple de relatări inventate din Dalāʾil al-khayrāt

În cele ce urmează voi da câteva exemple de relatări inventate ori foarte slabe din această carte, menționând unele dintre cuvintele învățaților despre ele. Lista este una de exemple, nu una exhaustivă.

La p. 15 spune: „S-a relatat de la el ﷺ că ar fi spus: «Pentru cel care cere o binecuvântare pentru mine, cinstind dreptul meu, Allah, Atotputernicul și Mărețul, creează din aceste cuvinte un înger cu o aripă în Răsărit și alta în Apus, cu picioarele înfipte în cel de-al șaptelea pământ de jos și cu gâtul curbat sub Tron. Allah îi spune: Binecuvântează-l pe robul Meu, așa cum el a cerut binecuvântări pentru Profetul Meu! Iar îngerul îl binecuvântează până în Ziua Învierii.»”

La p. 16 spune: „Profetul ar fi spus: «Orice rob cere binecuvântări pentru mine, binecuvântarea iese grabnic din gura lui și străbate fiecare uscat și mare, Răsărit și Apus, spunând: Eu sunt binecuvântarea lui cutare, fiul lui cutare, care a cerut binecuvântări pentru Muḥammad cel Ales, cea mai bună făptură a lui Allah. Nu rămâne nimic care să nu ceară binecuvântări pentru el. Din acea binecuvântare este creată o pasăre cu șaptezeci de mii de aripi, pe fiecare aripă șaptezeci de mii de pene, pe fiecare pană șaptezeci de mii de fețe, pe fiecare față șaptezeci de mii de guri, în fiecare gură șaptezeci de mii de limbi care Îl preamăresc pe Allah Preaînaltul în șaptezeci de mii de limbi. Allah îi scrie omului răsplata pentru toate acestea.»”

Acestor două relatări din Dalāʾil al-khayrāt li se potrivesc cuvintele învățatului Ibn al-Qayyim, Allah să-l miluiască, din al-Manār al-munīf: „Relatările inventate poartă întunecime, lipsă de rigoare și exagerări lipsite de gust, care vestesc singure că sunt născocite.” După câteva exemple, adaugă: „Capitol: vom arăta câteva semne generale prin care se recunoaște că un hadith este inventat. Între ele se află cuprinderea unor asemenea exagerări, pe care Trimisul lui Allah ﷺ nu le-ar spune. Sunt foarte multe, cum ar fi relatarea mincinoasă: «Cine spune lā ilāha illā Allāh, Allah creează din acele cuvinte o pasăre cu șaptezeci de mii de limbi; fiecare limbă vorbește șaptezeci de mii de graiuri în care cere iertare pentru el. Cine face cutare și cutare primește în Paradis șaptezeci de mii de cetăți, în fiecare cetate șaptezeci de mii de palate și în fiecare palat șaptezeci de mii de ḥūrī.»

Și alte asemenea exagerări lipsite de gust. Autorul lor nu poate fi decât unul din două feluri: fie este la capătul neștiinței și al prostiei, fie este un zindīq — un necredincios care își ascunde necredința —, ce urmărește să-l înjosească pe Trimis ﷺ atribuindu-i asemenea cuvinte.”

Dintre contemporani, Abū al-Faḍl ʿAbd Allāh al-Ṣiddīq al-Ghumārī s-a numărat între cei care au declarat neîntemeiate asemenea relatări. În comentariul său la Bishārat al-maḥbūb bi-takfīr al-dhunūb de al-Adhraʿī, p. 125, spune: „Atenționare: în multe relatări se spune că, atunci când cineva face o anumită faptă, Allah creează din ea un înger care Îl preamărește sau Îl laudă; toate acestea sunt relatări neîntemeiate.” A spus aceasta aici, dar, cu toate acestea, în Khawāṭir dīniyyah a lăudat foarte mult Dalāʾil al-khayrāt, spunând că s-a răspândit asemenea soarelui.

Prețuirea Sunnei la înaintași și urmările ei

Doresc să închei această prelegere redând un fragment din ceea ce am scris la explicarea hadithului lui Kaʿb ibn ʿUjrah — Allah să fie mulțumit de el — despre felul binecuvântărilor asupra Profetului ﷺ. Acesta este al nouăsprezecelea dintre cele douăzeci de hadithuri pe care le-am ales din Ṣaḥīḥ Muslim și care au fost tipărite sub titlul ʿIshrūna ḥadīthan min Ṣaḥīḥ Muslim: dirāsat asānīdihā wa-sharḥ mutūnihā — „Douăzeci de hadithuri din Ṣaḥīḥ Muslim: studiul lanțurilor de transmitere și explicarea textelor lor”. Fragmentul este următorul:

Cuvintele lui Kaʿb ibn ʿUjrah către Ibn Abī Laylā — „Să-ți dăruiesc un dar?” — arată că hadithurile Trimisului lui Allah ﷺ, cunoașterea Sunnei sale și punerea ei în practică erau pentru ei cele mai prețioase și mai iubite lucruri.

De aceea a spus Kaʿb aceste cuvinte: pentru a-l face pe Ibn Abī Laylā atent la însemnătatea a ceea ce urma să-i transmită, ca să se pregătească să înțeleagă, să primească și să cuprindă cuvintele.

Înaintașii se îngrijeau de Sunnah Profetului lor ﷺ și o păzeau cu râvnă. Era cel mai prețios dar al lor, datorită iubirii din inimile lor pentru ea și grijii de a o pune în practică. De aceea erau fruntașii neamurilor, lumea privea către ei, biruința asupra dușmanilor le era alături, iar puterea și izbânda erau ale Islamului și ale oamenilor săi. Allah Preaînaltul spune:

Dacă ajutați [religia lui] Allah, El vă va ajuta și vă va întări pașii.

În opoziție cu aceasta, astăzi vedem starea dureroasă a musulmanilor: lipsa de sprijin reciproc, dezbinarea, nepăsarea față de învățăturile Legii și îndepărtarea de ele, în afara celor de care Allah S-a îndurat, iar aceștia sunt puțini. Fiind astfel, dușmanii nu i-au mai luat în seamă și nu le-au mai dat nicio greutate. Au ajuns să se teamă, după ce înaintașii lor erau cei de care alții se temeau, și au fost atacați în propriile ținuturi de dușmanii lor și de cei dintre propriii fii crescuți sub îndrumarea acestora.

Omul cu judecată care cercetează ceea ce arată acest hadith nobil despre prețuirea Sunnei profetice în inimile înaintașilor drepți, despre locul ei măreț și despre faptul că era cel mai prețios dar al lor, apoi privește starea multora dintre cei care astăzi se numesc musulmani și nepăsarea față de Lege cu care au fost încercați, precum și căutarea judecății în afara ei,

spun: când omul cu judecată compară starea acelora cu starea acestora, înțelege de ce aceia îi biruiau pe dușmani, deși erau puțini și aveau mijloace și echipamente puține, pe când aceștia, deși mulți, sunt înfrânți înaintea dușmanilor.

Musulmanii nu își vor recăpăta statornicia decât întorcându-se la Cartea măreață și la Sunnah curată, lepădând legile omenești înjositoare și celelalte mărfuri stricate importate de peste mări și curățindu-și sufletele și ținuturile de ele.

Îl rog pe Allah Cel Generos, Stăpânul Tronului măreț, să îi îndrume pe toți musulmanii, conducători și conduși, spre întoarcerea la Cartea Stăpânului lor și la Sunnah Profetului lor Muḥammad ﷺ, pentru a dobândi adevăratele cauze ale ajutorului și biruinței asupra dușmanilor. El este Cel care aude și răspunde. Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor. O, Allah, înalță-l în laudă pe Muḥammad și familia lui Muḥammad, așa cum i-ai înălțat pe Ibrāhīm și familia lui Ibrāhīm. Tu ești Cel Vrednic de Laudă, Cel Plin de Slavă! O, Allah, binecuvântează-l pe Muḥammad și familia lui Muḥammad, așa cum i-ai binecuvântat pe Ibrāhīm și familia lui Ibrāhīm. Tu ești Cel Vrednic de Laudă, Cel Plin de Slavă!