Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Măreția lui Allah și puterea Sa asupra creației
, și-a pus degetul mare pe ureche, iar pe cel de lângă el pe ochi; Abū Hurayrah a făcut la fel când a relatat hadithul.[411] Celui care spune că Allah este Auzitor fără auz și Văzător fără văz îi arătăm, așadar, astfel. La fel procedăm cu acela care neagă realitatea mâinii, spune că Allah nu cuprinde cerurile cu dreapta Sa și explică „în pumnul Său” drept „în cârmuirea Sa”: îi arătăm așa cum a făcut Trimisul ﷺ. Împrejurarea nu este simplă, ci foarte dificilă și delicată. Există teama ca cineva să ajungă la un lucru condamnabil de care l-ai fi putut feri, abținându-te. Dacă cercetezi toate purtările Trimisului ﷺ, vei vedea că el proceda astfel: chiar și anumite fapte practice le amâna când se temea de o tulburare sau de un rău mai mare. Așa a amânat reconstruirea Kaʿbei pe temeliile lui Ibrāhīm, temându-se să nu-i tulbure pe qurayshiții care îmbrățișaseră Islamul de curând.[412]
[411] Relatat de Abū Dāwūd, în Cartea Sunnei, capitolul despre jahmiyyah, 5/96, 97; de Ibn Khuzaymah în at-Tawḥīd, pp. 42, 43; și de al-Ḥākim, 1/24, care a spus: „Autentic, iar cei doi nu l-au inclus. Muslim a folosit drept dovadă relatările lui Ḥarmalah ibn ʿImrān și Abū Yūnus, iar ceilalți transmițători sunt acceptați de amândoi”. Adh-Dhahabī a fost de acord că îndeplinește criteriile lui Muslim. A mai fost relatat de al-Bayhaqī în al-Asmāʾ wa-ṣ-Ṣifāt, p. 179, și de Ibn Ḥibbān, nr. 1732, în Mawārid. As-Suyūṭī l-a menționat în ad-Durr al-Manthūr, 2/175, atribuindu-l și lui Ibn al-Mundhir și Ibn Abī Ḥātim, de la Abū Hurayrah — fie Allah mulțumit de el. Vezi Tuḥfat al-Ashrāf, 11/95, nr. 15467, și Jāmiʿ al-Uṣūl, 7/53.
[412] Relatat de al-Bukhārī, în Cartea pelerinajului, capitolul despre meritele Meccăi și clădirile sale, 1/488; și de Muslim, în Cartea pelerinajului, capitolul despre dărâmarea Kaʿbei, 2/968, de la ʿĀʾishah — fie Allah mulțumit de ea.