Un citat, cu sursa lui.

Această formulare este, așadar, falsă, chiar dacă prin ea ar urmări un înțeles corect. Acești oameni au cercetat, s-au afundat și au intrat în lucruri despre care înaintașii nu vorbiseră. Tocmai cercetarea acestor lucruri le-a făcut rău și i-a dus la nedumerire și îndoială. Adevărat a spus Profetul ﷺ: „Au pierit cei care exagerează”.^[407] Dacă ar fi rămas la calea înaintașilor drepți și nu ar fi forțat lucrurile, nu ar fi ajuns la această îndoială, nedumerire și denaturare. Unii dintre fruntașii teologiei speculative ajunseseră să-și dorească să moară având credința mamei lor bătrâne, care nu cunoștea această rătăcire. Unul dintre ei spune: „Iată-mă murind cu credința bătrânelor din Nīshāpūr”. Aceasta venea din puternica îndoială și din neliniștea și nedumerirea pe care le simțeau. Să nu crezi că omul poate trăi statornic cu o credință greșită. El nu poate trăi decât cu o credință sănătoasă; altfel este încercat prin îndoială, neliniște și nedumerire. Unii au spus că aceia care au cele mai multe îndoieli la moarte sunt adepții teologiei speculative. Gândește-te ce înseamnă îndoiala la moarte — Allah să ne păzească! —, când omul își încheie viața cu contrariul credinței.