Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Ocrotirea monoteismului și închiderea căilor spre asociere
Mie mi se pare că nu există, de fapt, nicio contradicție: Profetul ﷺ le-a îngăduit să spună ceea ce spuneau, dar le-a interzis să se lase atrași de Șeitan spre exagerare, precum folosirea titlului „Stăpânul”, deoarece Stăpânul absolut este Allah Preaînaltul. Așadar, se poate spune „mai-marele nostru”, „mai-marele tribului cutare” și altele asemenea, cu condiția ca persoana căreia i se atribuie această întâietate să fie vrednică de ea. Dacă nu este vrednică — de pildă, dacă este un nelegiuit ori un zindīq —, nu i se spune astfel, chiar dacă ar avea un rang ori o poziție socială mai înaltă decât cel care vorbește. În hadith se spune: „Nu-i spuneți ipocritului «mai-mare», căci, dacă spuneți aceasta, Îl mâniați pe Allah”.[400] Dacă persoana este vrednică și nu există un pericol, nu este nicio problemă. Dacă însă se teme un rău ori persoana nu este vrednică, lucrul nu este îngăduit. Pericolul avut în vedere este teama de a exagera în privința ei.
[400] Relatat de Aḥmad, 5/346; de al-Bukhārī în al-Adab al-Mufrad, nr. 760; de Abū Dāwūd, în Cartea bunei-cuviințe, capitolul despre faptul că sclavul nu spune „domnul meu” și „doamna mea”, 5/257; de an-Nasāʾī în ʿAmal al-Yawm wa-l-Laylah, nr. 244; de Ibn as-Sunnī în ʿAmal al-Yawm wa-l-Laylah; și de al-Ḥākim, 4/311, care a spus: „Lanțul său este autentic, iar cei doi nu l-au inclus”, de la Buraydah — fie Allah mulțumit de el. An-Nawawī a spus în ar-Riyāḍ, nr. 1778: „Abū Dāwūd l-a relatat cu un lanț autentic”.