Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Jurămintele despre ceea ce va face Allah
Al patrulea: aici este o dovadă pentru cuvintele „Omul poate rosti un cuvânt...” și continuarea lor. Autorul face trimitere la hadithul: „Omul rostește un cuvânt fără să creadă că va ajunge unde ajunge, iar din pricina lui se prăbușește în Foc vreme de șaptezeci de toamne”[385] sau „mai departe decât distanța dintre răsărit și apus”.[386] Acesta avertizează asupra alunecării limbii, care poate duce la pieire. De aceea, Profetul ﷺ a spus: „Cine îmi garantează ceea ce se află între fălcile sale și ceea ce se află între picioarele sale, îi garantez Paradisul”.[387] Lui Muʿādh i-a spus: „Stăpânește-l pe acesta” — adică limba. Muʿādh a întrebat: „O, Trimis al lui Allah! Vom fi trași la răspundere pentru ceea ce spunem?”. El a răspuns: „Vai ție, Muʿādh! Oare altceva îi aruncă pe oameni în Foc cu fețele în jos — sau a spus: cu nasurile în jos — decât roadele limbilor lor?!”.[388] Primejdia este cu atât mai mare dacă această alunecare vine de la cineva urmat de oameni, așa cum se întâmplă cu cei care cheamă la rătăcire — Allah să ne ferească. El poartă povara sa și povara celor care îl urmează până în Ziua Învierii.
[385] Relatat de Aḥmad, 2/297, 355; de at-Tirmidhī, în Cartea ascetismului, capitolul despre cel care rostește un cuvânt pentru a-i face pe oameni să râdă, 7/76, care a spus: „Ḥasan ġarīb”; și de Ibn Mājah, în Cartea încercărilor, capitolul despre înfrânarea limbii în timpul încercării, 2/1313; de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el.
[386] Hadithul lui Abū Hurayrah, cu formularea din Muslim: „Robul rostește un cuvânt fără să cerceteze ceea ce cuprinde, iar din pricina lui se prăbușește în Foc mai departe decât distanța dintre răsărit și apus”. Relatat de al-Bukhārī, în Cartea înduioșării inimilor, capitolul despre păzirea limbii, 4/186; și de Muslim, în Cartea ascetismului, capitolul despre rostirea unui cuvânt din pricina căruia omul se prăbușește în Foc, 4/2290.
[387] Relatat de al-Bukhārī, în locul menționat anterior, 4/186; de la Sahl ibn Saʿd, Allah să fie mulțumit de el.
[388] Relatat de al-Bukhārī în Khalq Afʿāl al-ʿIbād, p. 73, și de al-Ḥākim, 4/286, 287, care l-a declarat autentic potrivit criteriilor celor doi, iar adh-Dhahabī i-a dat dreptate; de la ʿUbādah ibn aṣ-Ṣāmit. Relatat și de Aḥmad, 5/231; de at-Tirmidhī, în Cartea credinței, capitolul despre inviolabilitatea rugăciunii, 7/270, care a spus: „Ḥasan ṣaḥīḥ”; de Ibn Mājah, în Cartea încercărilor, capitolul despre înfrânarea limbii în timpul încercării, 2/1314; și de al-Jaṣṣāṣ în Aḥkām al-Qurʾān, 3/353, pe calea lui Abū Wāʾil, de la Muʿādh. Relatat de Aḥmad, 5/233, de aṭ-Ṭayālisī, nr. 560, și de an-Nasāʾī în al-Kubrā, după cum se arată în Tuḥfat al-Ashrāf, 8/410, pe calea lui al-Ḥakam ibn ʿUtaybah, de la ʿUrwah ibn an-Nazzāl, de la Muʿādh. Relatat de Aḥmad, 5/236, pe calea lui Shahr ibn Ḥawshab, de la ʿAbd ar-Raḥmān ibn Ġanm, de la Muʿādh. Vezi și Jāmiʿ al-ʿUlūm wa-l-Ḥikam, explicația hadithului nr. 29, și at-Tarġīb de al-Mundhirī, 3/529.