Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Negarea predestinării
A opta: obiceiul predecesorilor de a înlătura îndoiala întrebându-i pe învățați. Ibn ad-Daylamī a spus: „M-am dus apoi la ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, la Ḥuḏayfah ibn al-Yamān și la Zayd ibn Ṯābit”, după ce mersese la Ubayy ibn Kaʿb. Aceasta arată că predecesorii obișnuiau să întrebe despre ceea ce le era neclar. Mai există aici o a doua învățătură: este permis să întrebi mai mult de un învățat pentru a te încredința de un lucru, deoarece Ibn ad-Daylamī i-a întrebat pe mai mulți învățați. Însă a-i întreba pe mai mulți învățați pentru a căuta concesiile nu este permis, după cum au precizat oamenii științei. Aceasta a fost și purtarea iudeilor: deși în Tora era prevăzut că acela care săvârșește adulterul trebuie omorât prin lapidare dacă are statutul de muḥṣan, când adulterul s-a înmulțit printre oamenii lor de vază, au schimbat această pedeapsă. Când Profetul ﷺ a venit la Medina, iar un bărbat dintre ei a săvârșit adulter cu o femeie, au spus: „Mergeți la acest om; poate veți găsi la el altceva”, căutând astfel concesii.