Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Negarea predestinării
Cuvintele sale: „Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul lui Ibn ʿUmar!”: această formulă este un jurământ, iar propoziția care îi exprimă conținutul este: „Dacă unul dintre ei ar avea aur cât muntele Uḥud și l-ar cheltui pe calea lui Allah, Allah nu l-ar primi de la el până când nu crede în predestinare.” Ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său — a enunțat judecata cu privire la ei în privința primirii faptelor lor și nu a spus direct: „Sunt necredincioși.” Însă judecata lui că ceea ce cheltuiesc pe calea lui Allah nu este primit presupune judecata necredinței lor. Ibn ʿUmar a spus aceasta ca răspuns la cele ce îi fuseseră aduse la cunoștință: unii oameni din Basra spuneau că Allah, Atotputernicul și Mărețul, nu a predestinat fapta robului, că lucrurile iau naștere fără o predestinare anterioară și că El nu cunoaște faptele robului până când acesta nu le săvârșește și ele nu au loc. Judecata necredinței lor decurge, așadar, din cuvintele lui Ibn ʿUmar: „Allah nu l-ar primi de la el până când nu crede în predestinare.” Cel de la care cheltuielile nu sunt primite este necredinciosul, potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul: