Un citat, cu sursa lui.

Cuvântul „mūǧab”, cu vocală „a”, înseamnă efectul care rezultă dintr-o cauză, adică ceea ce decurge din ea; cu vocală „i”, „mūǧib”, înseamnă cauza care cere un anumit lucru. Aici este avut în vedere primul sens. Cel care cunoaște ceea ce decurge din înțelepciunea lui Allah și ceea ce aceasta cere nu poate avea niciodată gânduri rele despre Allah. Ia aminte la înțelepciunea care a rezultat pentru musulmani din înfrângerea lor la Ḥunayn și din înfrângerea lor la Uḥud: în acestea sunt înțelepciuni mărețe pe care Allah le-a menționat în surele Āl ʿImrān și at-Tawbah. Când omul cunoaște aceste înțelepciuni, nu poate avea gânduri rele despre Allah, crezând că El a vrut să-i lase fără sprijin pe Trimisul Său și pe cei de partea lui. Dimpotrivă, tot ceea ce Allah face să se petreacă în univers — de pildă, lipsa vegetației și sărăcia — are o înțelepciune desăvârșită, pe care noi s-ar putea să nu o cunoaștem. Nu se poate crede că Allah este zgârcit cu robii Săi, căci El, Atotputernicul și Mărețul, este Cel mai Generos dintre cei generoși. Judecă și celelalte cazuri după acest principiu.