Un citat, cu sursa lui.

Ibn al-Qayyim a spus despre primul verset: „Acest gând a fost explicat prin convingerea că El, Preaslăvitul, nu-i va da biruință Trimisului Său și că lucrarea acestuia va dispărea. A mai fost explicat prin convingerea că ceea ce l-a lovit nu a avut loc potrivit predestinării și înțelepciunii lui Allah. A fost explicat prin negarea înțelepciunii, negarea predestinării și negarea faptului că El va duce la împlinire lucrarea Trimisului Său ﷺ și îi va da întâietate asupra tuturor religiilor. Acesta este gândul rău pe care l-au avut fățarnicii și politeiștii menționați în sura al-Fatḥ. Acesta este un gând rău fiindcă presupune despre El, Preaslăvitul, altceva decât ceea ce se cuvine măreției Sale, înțelepciunii Sale, laudei Sale și făgăduinței Sale adevărate. Cine crede că El îi va da falsului o biruință statornică asupra adevărului, astfel încât adevărul să dispară, ori neagă că ceea ce s-a petrecut a avut loc potrivit hotărârii și predestinării Sale, ori neagă că predestinarea Sa are o înțelepciune desăvârșită, pentru care I se cuvine lauda, susținând în schimb că aceasta ține numai de voință, are gândul celor care nu cred. Vai celor care nu cred, din pricina Focului! Cei mai mulți oameni au gânduri rele despre Allah atât în ceea ce îi privește pe ei, cât și în ceea ce El face cu alții. Nu este ferit de aceasta decât cel care Îl cunoaște pe Allah, Numele și Atributele Sale și ceea ce decurge din înțelepciunea Sa și din lauda care I se cuvine. Omul înțelept, care își dorește binele, să se îngrijească de aceasta, să se căiască înaintea lui Allah și să-I ceară iertare pentru gândurile rele avute despre Domnul său. Pe oricine ai cerceta, ai găsi la el obiecții și reproșuri față de predestinare, spunând că lucrurile ar fi trebuit să fie într-un fel sau altul. Unii fac aceasta mai puțin, alții mai mult. Cercetează-te pe tine însuți: ești oare ferit de aceasta? Dacă scapi de ea, ai scăpat de o mare nenorocire; Iar dacă nu, nu cred că vei scăpa.”