Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Nu este refuzat cel care cere invocându-L pe Allah
4. Câștigul lui să nu fie interzis, căci acceptarea invitației ar presupune să mănânci o hrană interzisă, ceea ce nu este permis. Aceasta este părerea unor învățați. Alții au spus că, atunci când un lucru este interzis din cauza felului în care a fost câștigat, păcatul îi revine celui care l-a câștigat, nu celui care îl primește de la el pe o cale permisă. Este altă situație decât a unui lucru interzis ca atare, precum vinul, bunul luat prin silnicie și altele asemenea. Această opinie are un temei puternic: Trimisul ﷺ a cumpărat de la un evreu hrană pentru familia sa,[276] a mâncat din oaia pe care i-a dăruit-o o femeie evreică la Khaybar[277] și a răspuns invitației unui evreu.[278] Se știe că cei mai mulți dintre evrei luau camătă și consumau câștiguri nelegiuite. Poate că această opinie este întărită și de cuvintele sale ﷺ despre carnea primită ca milostenie de Barīra: „Pentru ea este milostenie, iar pentru noi este un dar din partea ei”.[279]
[276] Relatat de al-Bukhārī în „al-Buyūʿ”, capitolul despre cumpărarea pe datorie de către Profet ﷺ, 2/79, și de Muslim în „al-Musāqāh”, capitolul despre garanție, 3/1226, de la ʿĀʾisha, fie ca Allah să fie mulțumit de ea.
[277] Relatat de al-Bukhārī în „al-Hiba”, capitolul despre primirea darului de la politeiști, 2/241, și de Muslim în „al-Salām”, capitolul despre otravă, 4/1721, de la Anas, fie ca Allah să fie mulțumit de el.
[278] Relatat de imamul Aḥmad în „al-Musnad”, 3/210, 211, 252, 270, 289, și în „al-Zuhd”, 5. Vezi și „al-Irwāʾ”, 1/71.
[279] Relatat de al-Bukhārī în „al-Zakāh”, capitolul despre schimbarea statutului milosteniei, 1/463, și de Muslim în „al-ʿItq”, capitolul „Dreptul de walāʾ îi aparține numai celui care a eliberat”, 2/1144.