Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Nu se spune: „Robul meu” și „roaba mea”
Cuvintele sale: „Să spună: «Stăpânul meu și domnul meu»”, adică „sayyidī wa-mawlāya”. Ne-am fi așteptat să spună „stăpânul tău și domnul tău”, „sayyidaka wa-mawlāka”, deoarece împrejurarea cere îndrumarea către o expresie care să înlocuiască formularea interzisă, potrivindu-se cu ea. Aici însă interdicția a venit la persoana a doua, iar îndrumarea, la persoana întâi: „Să spună: «Stăpânul meu și domnul meu»”. Autorul, fie ca Allah să aibă milă de el, a înțeles de aici — după cum va urma în învățăminte — că, dacă altcuiva i s-a interzis să-i spună robului „Dă-i de mâncare domnului tău”, cu atât mai mult robului i se interzice să spună „I-am dat de mâncare domnului meu” sau „I-am făcut abluțiunea domnului meu”, folosind „rabbī”; el spune în schimb „sayyidī” și „mawlāya”. Dacă însă spunem că interdicția „Dă-i de mâncare domnului tău” privește numai persoana care i se adresează robului, din cauza umilirii lui, spre deosebire de situația în care robul însuși spune „I-am dat de mâncare domnului meu”, fără această umilire, atunci explicația este următoarea: după ce Trimisul ﷺ i s-a adresat celui care îi vorbește robului, i s-a adresat robului însuși, spunând „Să spună: «Stăpânul meu și domnul meu»”, în loc de „I-am dat de mâncare domnului meu” și „I-am făcut abluțiunea domnului meu”, cu termenul „rabbī”.