Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Nu se spune: „Robul meu” și „roaba mea”
A doua categorie: cuvântul este legat de un pronume de persoana a treia. Aceasta nu ridică nicio problemă, precum în cuvintele sale ﷺ din hadithul despre semnele Ceasului: „Roaba să-și nască stăpânul”.[255] În privința formulării „stăpâna ei”, „rabbatahā”,[256] nu există nicio dificultate, datorită mărcii de feminin. Astfel, termenul nu coincide cu cel folosit pentru Allah, căci despre Allah se spune numai „Rabb”. În hadithul despre animalul pierdut, relatat de amândoi, apare: „Până când îl va găsi stăpânul său”.[257] Unii învățați au spus că hadithul despre animalul pierdut privește un animal care nu adoră și nu se supune cu umilință, deci nu este asemenea omului. Părerea corectă este că nu există această deosebire, căci și animalul Îl adoră pe Allah printr-o adorare proprie. Preaînaltul spune: ﴿Nu vezi că lui Allah I se prosternează cei din ceruri și cei de pe pământ, soarele, luna, stelele, munții, copacii și viețuitoarele﴾. Iar despre oameni a spus: ﴿Și mulți dintre oameni﴾, nu toți, apoi:
[255] Relatat de al-Bukhārī în „al-Īmān”, capitolul despre întrebările lui Jibrīl adresate Profetului ﷺ, 1/23, și de Muslim în „al-Īmān”, capitolul despre explicarea credinței, 1/29.
[256] Relatat de al-Bukhārī în „al-Tafsīr”, capitolul despre cuvintele ﴿La Allah se află cunoașterea Ceasului﴾, 3/275, și de Muslim în „al-Īmān”, capitolul despre explicarea credinței, 1/36.
[257] Relatat de al-Bukhārī în „al-Musāqāh”, capitolul despre oamenii și animalele care beau din râuri, 2/167, și de Muslim în „al-Luqaṭa”, 3/1346, din hadithul lui Zayd ibn Khālid al-Juhanī, fie ca Allah să fie mulțumit de el.