Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Asocierea în privința darurilor lui Allah
. Particula in este condițională și nu arată că neînțelegerea s-a produs, ci că, dacă se presupune că apare, întoarcerea este la Allah și la Trimisul Său. De aici se înțelege că, atunci când ajungem la consens, el constituie un argument. Totuși, pretinderea unui consens are nevoie de dovadă. De aceea, Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah a spus: consensul care poate fi verificat este cel al înaintașilor drepți, deoarece după ei dezacordurile s-au înmulțit, iar comunitatea s-a răspândit. Când i s-a spus imamului Aḥmad că cineva afirmă un consens într-o anumită privință, el a respins aceasta și a spus: „De unde știe? Poate că au avut dezacorduri. Cine pretinde consensul este mincinos”. Poate că imamul Aḥmad a spus aceasta deoarece muʿtaziliții și negatorii atributelor invocau consensul ca mijloc de a-și susține negarea atributelor și argumentele îndoielnice, spunând: „Acesta este consensul învățaților care au cercetat temeinic”, și altele asemenea.